Opinii

În perioada 1931-1933 actualele vînzoleli din domeniul reducerilor salariale ca şi a pensiilor, din sistemul bugetar al vremurilor, purtau numele de: curbe de sacrificiu. Iar troznelile au început, precum în prezent, tot cu ceferiştii. Poate tocmai de aceea învăţătorii şi profesorii noştrii, ai celor care am arat brazdele gramaticii prin deceniul cinci al trecutului veac, eram luaţi în „balon” cu ne despărţirea în silabe a unor cuvinte care, într-un anume context deveneau, dacă nu jenante, cel puţin hazlii pentru minţi ne coapte.

Mai mult de jumătate din cei peste 1.340.000.000 de elevi şi studenţi terrieni au luat în aceste zile drumul şcolii (restul, în cealaltă emisferă, la începutul lui aprilie, când acolo se porneşte toamna).

Voisem a mă opri la unul din cazurile în care bunul plac se întoarce dispreţuitor cu spatele la lege, dar până a ajunge la finalul redactării, cazurile s-au multiplicat atât de mult, încât pe drept spunem că e Ţara lui Vodă-n lobodă. Vrea “guberniul” să reducă funcţionărimea îndesată a Primăriilor precum loboda în mai, dar “Republica” nazistuluilui Mazăre, de la malul mării o respinge, înainte de a apuca Boc(ul) să termine de vorbit.

Pentru omul simplu, lipsit de educaţie democratică (sau care e lăsat intenţionat să plutească într-o confuzie ridicolă despre democraţie), omul politic e măsurat în funcţie de cât şi cum apare la televizor, radio sau în presa scrisă. Or, la noi ”, omul simplu” (uneori, chiar dacă are un carton numit ”diplomă”) e uşor de diagnosticat prin faimosul slogan al anului 1990: ”Noi muncim, nu gândim!”

Am lucrat la „Şcoala de Muzică şi Arte Plastice”- Bistriţa în perioada 1972-1990 iar între’ 75 şi 90 am răspuns de această activitate, ca director de şcoală. Cunosc bine eforturile colectivului de profesori – pe atunci, aproximativ 25 – de a realiza o activitate care să pună în evidenţă munca de pregătire artistică a copiilor, să-i încurajeze pe cei foarte dotaţi, harnici şi dornici de afirmare, să dea o identitate proprie „Bistriţei culturale”.

Nici nu m-ar mira să fie altfel stradella asta dacă poartă numele voievodului moldav, căruia nu i-a mers strălucit niciodată, poate şi pentru lăcomia lui proverbială, care l-a făcut să calce mai tot mereu în străchinile istoriei.

Autoarea acestei ultime şi frumoase plachete de versuri îmi aduce irepresibil aminte de “Fugile” lui Bach, dar spre desosebire de marele compozitor care –şi manifestă astfel “melancolia geniului care apune” doamna Virginia Brănescu vădeşte o seninătate olimpan-mozartiană ce îl reconfortează pe cititor.
Ce dar de la Dumnezeu să priveşti peste destinele şi colinele lumii de la înălţimea a peste opt decenii!
“Pică soarele în mare
Şi-l asistă doar cocorii,
Însă din acea plecare
Se vor naşte mâine zorii.”

După învăţătura Kahunelor (vezi: Puterea gândului 12 – Tehnicii ale şamanilor Kahuna din Hawaii) firele Aka leagă oameni şi obiecte după prima întâlnire pentru totdeauna, Aka fiind o substanţă eterică sub nivelul materiei, care mediază fluxul energiei între entităţile legate. Kahunele afirmă că fiecare întâlnire care urmează după aceea, sau măcar un gând, reactivează din nou canalul de energie şi îl măreşte. În limbajul fizicii, firele Aka pot fi interpretate ca unde parţiale care fac parte din banda de vibraţii, care caracterizează un particul de materie prin ecuaţia lui Schroedinger.

În completarea articolului Individuaţia de săptămâna trecută să vorbim mai întâi.
De principium individuationis filosofii s-au interesat încă din timpul lui Aristotel.
În secolul XX, acest fenomen a fost studiat de puţini specialişti în psihologia dezvoltării şi au folosit termenii: autorealizare, autoactualizare.

Născut la Buzău, în anul 1809, Vasile Cârlova a rămas orfan de mic, fiind crescut de o mătuşă, copilărind în Târgovişte şi Bucureşti.
De pe băncile şcolii a descoperit frumuseţea poeziei, având aceleaşi preocupări cu Grigore Alexandrescu, cu care a fost coleg şi prieten.
În anul 1830 intră în oştirea naţională ca subofiţer de cavalerie.
A avut o soartă tragică, fiind cuprins de o boală infecţioasă care l-a trecut pe tărâmul umbrelor la numai 22 de ani, într-o tabără militară din Cracovia.