Opinii
M-a contrariat o replică dintr-un recent film englez. El întreabă: ”Ce eşti aşa de încruntat? Chipul tău seamănă acum cu harta României.”
Stranie comparaţie, nu-i aşa?... Am cercetat harta ţării mele, interesat să identific elemente care să ducă la sugestia de fizionomie posomorâtă. N-am stăruit în acest efort, constatând că această comparaţie nu e stranie, ci stupidă şi gluma - dacă va fi fost glumă - e de prost gust.
În vreme ce ţări precum Canada, Franţa, Germania şi chiar Statele Unite se declară ieşite pe marginea de sus a gropii numită “criză” sau speră să iasă curând de acolo, naţia română e în plină cădere liberă, neputând deschide paraşutele de atenuare.
Ajung la Sulina cu vaporul, pentru că altfel nu se poate! După douăzeci de ore de drum sunt atât de obosită încât abia aştept să scap de bagaje şi să trag un pui de somn. Cum gazda mea are mult de lucru fiindcă în ultimii ani turismul a luat amploare, chiar şi la marginea de lume din Deltă, mă cazez la „tabere” şi asta datorită unui om inimos, Aurică.
Un moment inedit din cronica acestor ani ai democraţiei noastre s-a consumat în cursul săptămânii trecute. Rând pe rând, au ieşit la rampă miniştrii cabinetului Boc şi au prezentat naţiei raportul disponibilizărilor.
Barca cu motor, mare cât să încapă peste treizeci de persoane, trece cu viteză redusă prin canalele Dunării. Privesc cu coada ochiului pe sub pălăriuţa de soare spre Anişoara, o fată superbă, de vreo doisprezece ani. Are alură de gimnastă. Grupul pe care îl însoţesc este din Ucraina. Anişoara priveşte pe sub gene valurile care se sparg spre mal. Acolo unde nuferii galbeni şi albi ne zâmbesc din frunzele late. Îmi împing picioarele spre canistra plină şi o zăresc pe Ludmila, bunica Anişoarei. Tunsă scurt, blond-roşcată, priveşte frumuseţile Deltei cu privirea pierdută.
Ştiam - şi apoi am constatat pe viu, anul trecut – că în Episcopia Bisericii Ortodoxe Române din America de Nord înaltul ierarh insistă ca slujbele să se ţină în limba engleză; iar preoţii neascultători sunt persecutaţi, învinovăţiţi fiind că, astfel, fac… politică românească.
Acum aflu de o altă năzdrăvănie, dintr-o scrisoare primită (pe internet) de la o veche cunoştinţă din continentul nord american. Transcriu câteva paragrafe din mesajul ei:
Acei dintre Dumneavoastră care aţi citit această operă dificilă, PERSONALITATE şi TRANSFER, scrisă de eminentul medic-psiholog, Carl Gustav JUNG, ştiţi cât de greu este să rezumăm densele învăţăminte din această carte într-un articol de ziar cotidian. Şi totuşi, să încercăm, dar vom face acest lucru în trepte, şi anume vom vorbi în câteva săptămâni la rând.
C. G. JUNG a lucrat la această operă timp de 12 ani şi a publicat-o în anul 1928.
Sexualitatea intervine în calea efervescenţei sentimentelor şi nu a emoţiilor de scurtă durată, proiectată pentru o noapte, după care partenerii se pot trezi fără să cunoască numele unul altuia sau numai acest aspect să-i intereseze …
Dragostea fizică presupune dimineţi luminoase, când simţi că nu ai trădat, că nu te-ai trădat, când nu-ţi pare rău de gesturile de peste noapte, când te simţi mai împlinit în fervoarea timpului trecut. Când pulsezi pentru o nouă zi. Când doreşti o nouă noapte adormită doar de îmbrăţişări.
Personajul nostru şi-a propus să nu se mai vâre în probleme de fotbal, ba şi în alte chestiuni, fiindcă mulţi vor să-l vadă în locuri jilave cum ar fi la Rahova sau Jilava. Ştim că s-ar putea să fie secetă, să fie cutremure, să urmeze o perioadă glaciară, soarele să-şi schimbe drumul şi s-o ia invers, dar…să nu vorbească miliardarul din Pipera, cel atât de pitoresc, asta e imposibil. În toate domeniile, indiferent dacă pricepe ceva. Dar nu vorbesc toţi?
Actualitate