Opinii

Din paginile ziarului am luat cunoştinţă de unele acţiuni de mai mare amploare dedicate cotidianului nostru, ca de exemplu: „Zilele Răsunetului”, sărbătoare care are deja o anumită vechime şi poate va fi o tradiţie a presei locale, desfăşurându-se an de an la un registru superior.

Au trecut decenii în şir de când cunoscutul interpret de muzică uşoară, Mihai Constantinescu, lansa şlagărul cu titlul şi tematica mai sus invocată.

Supărat foc de rezultatele înregistrate în scrutinul din 30 noiembrie a.c., liderul filialei Bistriţa-Năsăud, deputatul Ioan Aurel Rus, consideră că românii au greşit profund excluzând formaţiunea sa din Parlament. Drept pentru care oficialul peremist a făcut românilor o urare, încărcată de ură, din titlul acestor însemnări.

De ceva timp, cotidianul „Răsunetul” se bucură de prezenţa în paginile sale a unui condeier de excepţie: Augustin. Nu ştiu cine este, de unde vine, ce hram poartă. Văd însă modul în care scrie. Este ceva benefic, nou, pentru cititorii bistriţeni, care le ţine conştiinţa trează.

Amurgul anului 2008 este la câteva zeci de ore de împlinirea lui astronomică, de trecerea lui în ciclul cosmic de secole, milenii, ere… dar sub raportul trăirilor subiective din uman este oare el un an al împlinirilor?… pentru unii, probabil da, anul 2008 a adus împliniri, rezultate notabile, succese! Să-i felicităm, să ne bucurăm de reuşita lor, bineînţeles atât cât poate permite şi admite egoismul quasi-rigid al Egoului nostru!… Dar pentru cei cu NE-ÎMPLINIRI?

Încă nu înţeleg de ce dorinţa bolnavă de a aduna capital, ură, minciună îşi găseşte în noi refugiul. Mi-am dat seama, în schimb, că trenul dintr-o gară din est alimentează imaginaţia.
Mă uit la ceas şi observ că peste un sfert academic Foamea (Cluj-Bistriţa) decolează de la linia 5. În lipsă de automate pentru bilete eşti afectat de rutina doamnei de la ghişeu şi mai puţin de timpul pierdut. Dacă treci testul de rezistenţă nu te poţi considera învingător.

În ciuda masivelor intervenţii ale guvernelor occidentale cu miliarde de euro sau dolari în sistemele bancare, situaţia economică pare a se înrăutăţi pe zi ce trece… cei trei mari producători de maşini ai Americii, GM, Ford şi Chrysler, au închis nenumărate fabrici… guvernul Belgiei şi-a prezentat demisia în urma vânzării băncii Fortis către un consorţiu francez… parlamentul Cehiei a decis retragerea trupelor sale de pe toate fronturile beligerante din Irak, Afganistan şi Kosovo… motivaţia financiară atârnă mai greu decât cea umanitară….

Dramatica torsionare a evenimentelor economice, financiare şi chiar politice din ultimele luni, săptămâni, zile, ne scufundă direct sau indirect în lumea humanului terestru, în terestrialitate, în secvenţialitatea temporalităţii prin care suntem formaţi şi destinalizaţi… dar, dincolo de circumstanţe de atâtea ori paradoxale ale terestrului, credinţa din fiinţa umană este protejată, este meterizată de universul celest, de spaţiile divine, cele ce oferă speranţă peste toate temporalităţile atât de trecătoare şi amăgitoare ale lumii noastre terestre; este sărbătoarea Sfântului Prunc născut în

Stând oarecum ghebos, sub satârul trecerii timpului, dar judecând drept, punem acum în final de an o întrebare: Oare nostalgicii mai au dreptul de a fi susţinuţi măcar de amintiri? Şi nu am formulat-o degeaba, pentru că, acum patru decenii a luat fiinţă şi judeţul Bistriţa-Năsăud.

Cartea Contemplaţii, cuprinzând versuri de Gheorghe Grigurcu, a fost publicată de Editura Cartea Românească în anul 1984, dar aprecierea făcută atunci de Ştefan Augustin Doinaş rămâne valabilă: "Gheorghe Grigurcu nu se lasă atras de varietatea concretă a amănuntului, a fragmentului, ci iscodeşte minuţiozitatea afectuoasă care respiră în el, urmărind nu corporalitatea lumii, ci familiaritatea cu viaţa ei secretă, intimă. Lirismul acesta concentrat, despicând pentru o scurtă clipă bolta năpădită de întuneric a lumii, mi se pare un tip de poezie filozofică de o mare autenticitate."