Opinii

Uniunea Europeană este o entitate, alianţă economică, social-politică, dezvoltată în Europa, fiind formată în prezent din 27 de state, independente şi suverane, alcătuind deci o federaţie.

Ca oraş vechi, Bistriţa e un loc purtător de mistere. Preumblându-te printre casele sale, destule înălţate în Evul Mediu, trecând prin dreptul bisericilor sale (una datează încă din secolul al XIII-lea), încerci simţământul straniu al unei evadări din timp, care poate fi trăit la nivelul simplu al unei reverii sau – de ce nu? – la cel al unei explicaţii fantastice, al unor mitologizări. Acestea din urmă pot, la rândul lor, să adopte forma unei viziuni cosmice, derivate din visurile alchimiştilor şi transpusă în limbajul ştiinţific al veacului nostru.

Odată ce omul a trecut, de-a lungul evoluţiei sale de la bâta cu care îşi procura hrana la maşina industrială, în viaţa acestuia au intrat tot felul ce crize, îndeosebi economice, care i-au bulversat viaţa, prima de acest fel fiind aceea din anul 1825 din Anglia, urmând cele din 1900, 1901, 1903, 1907, 1920-1921, 1929-1933, 1937-1938, 1948-1949, 1957-1958, 1973, 1997 şi altele mai puţin importante.

În finalul articolului „Occident Press” am relatat despre tensiunile apărute în urma ridicării de ex-comunicare a patru episcopi catolici, între Israel şi Vatican; poate că nu ar fi existat obiecţii la acest act al Sfântului Scaun dacă unul dintre rebeli, Bishop Williamson nu ar fi un vehement contestatar al Holocaustului Nazist din al Doilea Război Mondial; nu cunosc în amănunt conţinutul negator al Holocaustului Negru, şi nici nu voi încerca să apăr sau să acuz decizia Vaticanului, ci voi încerca să analizez modul de abordare a acestui subiect de media germană, Press-Radio-TV… consider că

Simplu spus – Presa Occidentală, sau Media Occidentală; iniţial, aş fi dorit să intitulez articolul “Presa Germană” dar sub multiple aspecte, Presa şi Media Germană este supărător de unilaterală, aşa că încerc o extindere şi prin Pressa Franceză, Engleză şi Americană… nu, nu vă speriaţi prea tare “have no fear”, doar aşa, câteva mici repere, un fel de dialog la o cafea pe pietonal, sau într-un băruleţ de pe Valea Someşului “Somesh Valley”… aproape întreaga Medie Occidentală are titluri mari “Headlines” în culorile palide ale crizei economice, pecare unii o separă de crizele financiare… de p

Tata a fost pădurar. Cu mulţi ani în urmă a făcut Şcoala Silvică din Năsăud. Ar fi vrut tata să-l depăşesc în studii, dar n-a fost aşa.
După absolvirea clasei a VII-a, tata m-a înscris la o şcoală forestieră din oraşul Vatra Dornei. Motivul; şcoala era aproape de casă şi nu dura mult. Era timp şi pentru urmarea altor şcoli. Erau copii mai ales din Moldova. Mai erau şi câţiva elevi din Bistriţa şi din zona Năsăudului.
Clădirea şcolii a fost una tip vilă.

Sigur că pentru o serie de cunoscători ai principiilor CIUCE care au stat la baza constituirii Coreei de Nord în trecutul veac, ceea ce am scris noi în titlu nu reprezintă o mare scofală. După cum nici cele care sălăşluiesc la fundamentul Comunităţii Europene o imensă necunoscută. Ca atare ne-am şi permis să facem o anume alăturare, chit că ne-am asumat o oarecare doză de risc prin a fi „gratulaţi” cu un roi de înţepături din partea „puriştilor” capitalişti autohtoni. Dar dacă tot o făcurăm, să venim şi cu niscaiva explicaţii. Tocmai pentru a mai „îndulcii” criticile.

TE DUC DEPARTE CULORILE PICTATE DE TINE

Dintr-un fir de praf îţi cresc aripi până la cer
Zborul ameţeşte pe cel pe care ai apucat să-l ţii în braţe
Distanţa dintre voi descreşte vizibil, dar nu ştii
Când te apropii de el, te apropii de pământ sau de cer
Când îl ţii în palmă, l-ai apropiat de suflet sau de nemurire

CFR Călători a uitat că în această ţară pasionaţii sportului pe două roţi folosesc trenul pentru transportul bicicletei. În momentul de faţă nu există, la nivel naţional, vagoane cu locuri dedicate pentru depozitarea lor. Un prim pas mic din punct de vedere cantitativ a fost concretizat pe ruta Bucureşti-Braşov şi retur.

Când nu te aştepţi ceva îţi poate răscoli sufletul şi amintirile să vină vii în conştientul tău de om care ai copiii trecuţi demult de vârsta adolescenţei.
Când am citit cartea doamnei Eugenia Zegrean Jurnal de adolescentă am retrăit amintiri din perioada când erau fiii mei adolescenţi.
Şi eu am un fiu pe care îl cheamă Cristian căruia i s-au întâmplat nedreptăţi din cauza cărora a suferit mult şi eu pe lângă el pentru că mereu am simţit durerea lui.