Opinii

   Când se va scrie istoria românilor pentru perioada 1965 – 1990,  „fără ură și părtinire”, multe adevăruri vor ieși la iveală, deoarece se va permite accesul la documente ținute secrete, pentru a nu compromite unele persoane în viață sau cu funcții, iar timpul trecut ar putea să confirme sau să infirme, justețea măsurilor luate de factorii decidenți.
   Luând-o parcă înaintea istoricilor, epigramiștii, încearcă cu mijloace specifice să prezinte situații, fapte, întâmplări, personaje etc. să-și exprime gânduri, speranțe, idealuri.

Omul cinstit și cu bună credință, în gândurile și acțiunile sale, n-ar putea crede că în imnurile de admirația și propagandă ale partidelor ar putea fi ascunse mârșăvii egoiste, minți înguste și exploatarea josnică a capitalului politic în scopuri perverse.
Și, totuși, din ce se vede, cam așa este!
N-ai putea crede că cel ce cântă laude și măriri lui Dumnezeu, simultan, să se gândească la necuratul.
Din câte se vede, cam așa este!

,,Tinerilor, căsătoriți-vă! Dacă veți avea 
o soție bună, veți fi fericiți; Dacă veți 
avea una rea, o să deveniți filosofi.” 
(Socrate)
         Adesea, când ne apropiem mai mult de biografia unui personaj cunoscut,  găsim o altă imagine a lui, în contradicție flagrantă cu  imaginea publică pe care o cunoșteam. Prilej de meditație profundă pentru noi ar putea fi câteva nume: Kogălniceanu,  Al. Ioan Cuza, B P Hasdeu, Mircea Eliade, Oscar Wilde...

La câteva zile de la plecarea din această lume a papei emerit, s-a lansat cartea scrisă de Georg Gänswein, împreună cu vaticanistul Saverio Gaeta: Nient’altro che la verita. La mia vita al fianco di Benedetto XVI (Piemme, da Mondadori, Milano, 2023, 334 p.). După cum sugerează și titlul, este o carte de relatare a faptelor ce-l privesc pe Joseph Ratzinger. Sunt deja indicii că ea va stârni ample discuții.

Poporul român s-a precizat ca popor român prin creștinism. Nici o limbă nu este atât de latină ca limba română, aproape toate cuvintele sunt foarte apropiate de limba latină scrisă. Duhul răsăritean se vede aproape în toate cuvintele noastre, noi avem o limbă proprie, noi nu le-am luat de la Roma, aici la noi s-a format latinitatea. Noi am rămas latini după ce aici la noi ne-am confruntat cu stăpânirea armatei romane mai mult de o sută de ani. Numai noi am devenit latini nu și grecii, de pildă, sau egiptenii sau cei din Asia Mică.

Dumnezeu a creat din diferite aluaturi pe artiști, poeți, învățați, dându-le nemurirea.
A creat pe bărbații de stat, dându-le puterea.
Din resturile aluaturilor a creat funcționarii de stat, zicându-le:
- Voi trebuie să aveți înțelepciune, știință, energie și toate calitățile bune ale celorlalți de mai înainte, pentru ca să-i puteți servi pe toți.
Cu o condiție: să nu vi se cuvină nimic!
Nici în viață, nici după moarte!
Simplu și fără compromis.
 

Răspund succint la întrebarea pe care mi-a pus-o redacția publicației „Cotidianul”: „Ca fost rector al Universității “Babeș-Bolyai” și ministru al educației naționale, cum vedeți evoluția cazului  doctoratului lui Lucian Bode?”
Mă opresc doar la chestiunile de abordare, fără multe alte considerații. Le-am făcut, de altfel, cu alte ocazii.

                                                                      
Ordinea mondială este ordinea ce rezultă după ce treci cu mintea peste multe date, capacități și fapte. Este ceva ce se poate stabili doar prin abstractizare, înțeleasă ca operație logică. Dacă cumva există ordine! Au fost, cum se știe bine, epoci fără ordine sau cu ordine necunoscută.

,,Chiar dacă chipul nostru din afară se învechește, cel dinăuntu se înnoiește.”
         Așa spunea corăbierul Domnului, Sfântul Apostol Pavel, ajuns și el la ani târzii, după atâtea călătorii și încercări pe mări și pe uscaturi. Sufletul ce este ancorat în Hristos cunoaște însă un proces invers, de întinerire și bucurie.