Opinii

   În noaptea de 10/11 februarie 1866, domnul Unirii Moldovei cu Muntenia, Alexandru  Ioan  Cuza, este silit să abdice în urma unui complot, pus la care, și reușit, de „monstruoasa coaliție”, o alianță temporară între extrema stângă (roșii) și extrema dreaptă (conservatorii) nemulțumiți de politica dusă de domnitor, de capricii, de aventurile sale amoroase, etc.

Democraţia, cu bunele şi relele ei, este cel mai bun sistem politic pe care ne bazăm pentru a avea fiecare dintre noi o viaţă mai bună. De fiecare dintre noi, urmare a acţiunilor şi unităţii noastre în „cetatea în care trăim”, depinde bunăstarea noastră. Suntem activi zi de zi în activităţile noastre pentru satisfacerea interesului personal şi activi şi uniţi pentru satisfacerea intereselor noastre comune care se desfăşoară la nivelul „cetăţii” - în numele tuturor membrilor cetăţii – fapt care înseamnă că înţelegem sistemul democratic în care trăim.

       ,,Ei, nu, la noi nu se poate întâmpla nimic, am văzut harta seismică a patriei și s-ar speria doar pisicile și câinii, că ei simt...”
       Cam așa mi s-ar putea răspunde din partea multora, însă eu nu știu dacă și plăcile tectonice din adâncuri știu și ele despre această hartă, încât să dormim imperturbabili.

        În ultima vreme, telespectatorul a devenit un mare consumator de informaţii  puse pe bandă rulantă la majoritatea  emisiunilor noastre de televiziune. Multe titluri afişate în partea de sus şi  de jos a ecranului  sunt adesea confuze, greu de înţeles, mai ales atunci când,  în structura lor există expresii care  nu au rolul de a sugera, ca în literatură, frumuseţea exprimării, ci de-a provoca o stare greu de definit, ori aşa cum spun prezentatorii emisiunilor, ceva care ,,te poate afecta emoţional’’.

În vara lui 1979 sau 1980, eram la Cantonul CFR nr. 41 din Chintelnic, domiciliul părinților mei. Într-o zi, un tren lung de marfă, tractat de două locomotive, s-a oprit intempestiv în dreptul Cantonului. În vagoanele mari (KAUSF- sper că nu greșesc) se transporta sulf. Nu știu din ce cauză, posibil niște frâne de la vagon, blocate, sulful din ultimul vagon, s-a aprins, a emanat gazul lui toxic și cei doi mecanici de la locomotiva din spate, au adormit, gazați cu sulf.

Cu toate că suntem după schimbări ale lumii, iar pandemia și războiul o vor schimba în continuare, destui speculează asupra trecutului, fără să vadă ceea ce trăiesc oamenii astăzi și fără să aibă de fapt soluții. Alții își fac chiar iluzia că istoria s-a încheiat în realitățile de azi, odată cu ei. Unele instituții vor să proiecteze viitorul, dar rămân prizoniere conjuncturii. Apar, ca de obicei, politruci de diverse extracții în joburi cu nume pompos, care promit orice, dar cât mai puțină schimbare.

          Criticul literar încearcă a stabili atitudinile, a proporționa valorile, el vizionează materia organic și critic și vrea să ajungă la un sistem de impresii. Știe că timpul rămâne nepăsător la micile lupte între scriitori, ochiul lui cuprinde doar operele durabile, oricum, judecățile viitorului nu pot fi prevăzute. Criticul trebuie să se rupă de orice relații personale, pentru criticul literar autentic cartea formează o realitate transcendentă iar simpatia și antipatia sa nu sunt reacții imediate ci sunt dovezi de trăire a materiei.

   Deși a trecut peste o jumătate de veac, de când, din punct de vedere fizic, m-am despărțit de acești doi mari profesori și istorici, și după ce timpul a șters datorită fenomenului uirării, multe amănunte, acum, când am pătruns bine în „vârsta amintirilor”, mai păstrez încă în memorie chipul lor, uneori parcă îi văd intrând în sala de curs, bine dispuși, dornici să ne poarte prin expunerile lor în diferite perioade istorice, să ne descrie personaje, să ne faciliteze descifrarea „tainelor istoriei”.

                                                            
Digitalizarea rezolvă probleme de complexitate fără precedent - de cunoaștere, dar și de funcționare a unităților și societății în întregime. De aceea, frecvent, ea este socotită suficientă și echivalată cu gândirea înseși. Unele persoane chiar cred că în afară de digitalizare nu mai au altceva de însușit și de făcut.

 
     Nu... E greu de găsit o sintagmă potrivită pentru ce se întâmplă cu limba română și biserica românească în spațiul actual al Ucrainei - aceasta, în paralel cu atitudinea decizională a autorităților din România față de exodul milioanelor de ucrainieni care     au poposit la noi pentru a scăpa, măcar vremelnic, de războiul stârnit acum un an de noul Hitler de la Moskova; precum se știe, acestor alungați din propria țară li se acordă cazare, masă, școlarizare, chiar servicii de nevoi zilnice.