Portret

      De când se știe, a fost și este cunoscut în comunitate și în afara acesteia prin diminutivul de simpatie, cel de Petrică, nu cu prenumele de Petru atribuit și înscris în certificatul de naștere.

          Actorul şi regizorul Dan Tudor, de la Teatrul de Comedie din Bucureşti, e un numer artistic ce începe să aibă o aură şi o legendă. De curând, la Festivalul Internaţional de Teatru şi Literatură „L. Rebreanu” l-am văzut în intimitatea unui public select, format din scriitori şi oameni de cultură din ţară şi din străinătate într-un recital actoricesc de excepţie. Prilejul ne-a fost oferit de preluarea într-un registru comic original a unui text literar comic aparţinând scriitorului şi dramaturgului Ion Băieşu.

          Să te afli în preajma unor oameni care n-au trecut degeaba prin viaţă este un privilegiu. Şi am înţeles acest lucru ascultându-i. Fiecare poate să spună că viaţa lui a fost un roman. De la aceştia, aflaţi la vârtsa senectuţii, cel mai tânăr 75 de ani, cel mai bătrân 89, am reţinut o propoziţie spusă într-un fel aparte, care sună cam aşa: „Cu cât îmbătrânesc, cu atât găsesc munca mai necesară”.

M-am născut în data de 25.03.1954 în localitatea Bucium, localitate situată într-o zona plină de rezonanță și vibrație patriotică, din munții Abrudului, județul Alba, într-o familie cu tradiții în minerit, tata fiind miner și mama casnică.
Copilăria și școala generală de 8 clase le-am petrecut și urmat în satul natal, după care în perioada 1969 – 1973, am fost elev al Liceului teoretic „Horea, Cloșca și Crișan” din Abrud pe care l-am absolvit cu diplomă de bacalaureat.

            Viaţa de zi cu zi trece adesea pe lângă noi cu bune, cu rele, cu probleme şi realizări. De cele mai multe ori uităm că în jurul nostru, pe lângă povestea noastră, îşi deapănă firul şi alte poveşti poate la fel sau mult mai interesante decât povestea noastră. Oamenii pot fi extraordinari şi fără ca asta să apară neapărat într-o revistă sau un ziar tabloid.

Toader Moraru din Feleac, deşi are 82 de ani, continuă să fie un gospodar desăvârşit. Grădina este bogată în fructe. Acum culege prunele, apoi merele şi perele. „Dacă munceşti cu trudă ai şi fructe, aşa cum se vede acum”, ne spunea bătrânul culegător.

După desființarea Regimentului II năsăudean (1762-1851), localitățile grănicerești „fură transpuse sub administrație civilă”, la 1 aprilie 1851, iar foștii grăniceri deveneau liberi, proprietari ai „feudelor militare” deținute, fără nici un fel de răscumpărare1.

Dr. ing. Nicolae Minoiu a absolvit cu diplomă de merit Facultatea de Horticultură din București (1953-1958), după care și-a început activitatea de cercetare știintifică  la Blaj. Din 1965-2003 a fost cercetător, iar între 1968-1995 și  secretar științific al Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița. Între 1965-1968, a fost trimis la specializare la Academia de Agronomie ˮK. A. Timiriazev“ din Moscova, unde a obṭinut titlul de doctor în biologie cu teza Patogeneza și diagnosticul virusului plum pox, cu referinṭe elogioase din ṭară (acad. Alice Săvulescu, acad.

         Se întâmplă că scriem şi vorbim despre oamenii de certă valoare culturală şi sufletească,  să le apreciem faptele săvârşite în viaţă, abia după ce ne despărţim de ei. În săptămâna luminată, a trecut la cele veşnice profesorul de biologie, Iacob Rus, un veritabil dascăl al Şcolii din Nepos, cel care a fost atât de aproape de împlinirea unui veac pe drumul vieţuirii sale. L-am admirat pentru dragostea lui  faţă de profesia pe care şi-a ales-o şi pe care şi-a exercitat-o în mod exemplar, dar şi pentru felul său de viaţă după pensionare.

De 42 de ani slujeşte în aceeaşi parohie, Şieu Sfântu, cu Filia Caila, părintele Vasile Vârtic. În toţi anii de slujire a fost şi este pildă credincioşilor, păstorindu-i, îndrumându-i cu dragoste şi bună-nvoire. I se potrivesc cuvintele Sf. Ap. Pavel (I. Tim. 4,12) care spunea: „Fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia”.