Sărbătoare

Cea de-a XVIII-a ediție a Festivalului de colinde și obiceiuri de iarnă ilvene s-a desfășurat în acest an la Poiana Ilvei. Căminul cultural spațios, bine îngrijit - o adevărată casă de cultură - a fost o gază primitoare pentru cei peste 500 de spectatori care au urmărit formațiile participante cu sufletul la gură! Primarul Eugen Bența împreună cu preotul Leon Pop și conducerile școlilor din cele șase localități ilvene care găzduiesc prin rotație, iată de 18 ani, acest festival, au gîndit și au pus in scenă un festival Adevărat cu A mare!

Asociatia Tasuleasa Social in parteneriat cu organizatia germana Die Johanniter va desfasura si in acest an actiunea de impartire a cadourilor cunoscuta sub numele de “Camionul de Craciun”.
Timp de 10 ani, Tasuleasa Social a infrumusetat sarbatorile de iarna pentru 130.000 de copii, scopul acestei actiuni fiind bucuria directa oferita din partea unui copil german unui copil roman. In acest an, 16 camioane din convoiul “Weihnachtstruckers” se vor indrepta spre Romania.

De Crăciun, vedeta TVR Iuliana Tudor a intrat în casele românilor alături de invitaţii săi,într-o ediţie specială O dată-n viaţă.

Elena Lasconi a câştigat MASTER CHEF în cămaşă de Năsăud, creaţie Virginia Linul, cea care a îmbrăcat-o în costum popular de pe la noi şi când a fost mireasă.
Elena Lasconi a reuşit să-i impresioneze pe cei trei chefi la proba finală cu o delicioasă prăjitură cu ciocolată şi coniac. Prezentatoarea emisiunii "Dincolo de Poveştiri" a fost încercată de emoţii în ultimul act ba mai mult, vedeta tv a simţit că este pe cale să leşine.

Ca în mai toate satele şi la noi , dacǎ nu ai o poreclǎ , ori cum s-ar mai spune “ un nume de scenǎ ‘ , atunci nu exişti .Numai Dumnezeu ştie pe ce criterii se fac aceste ‘’individualizǎri “ , dar odatǎ “botezat “ e ca o ştampilǎ pusǎ în frunte .
Pe badea Ion sau Ţârai Bǎtrânul , cum îi spuneau toți , îl cunoştea toatǎ valea Ciceului .Nu doar cǎ era pǎdurar , era şi diac la bisericǎ dar nu la noi , ci în satul vecin , la Leleşti.N-am înțeles prea bine de ce nu avea loc la noi în bisericǎ , doar casa lui era peste vale de casa popii …dar …încurcate sunt cǎile Domnului …Sau nu ?!

O ladă cu amintiri aşezată undeva în podul casei, într-un loc unde copil fiind mă ascundeam şi mă jucam. O ladă pe care o şterg de praf, o deschid cu o emoţie fantastică, din care aş vrea să apar eu, copilul de altă dată aşteptând Crăciunul.
O, Doamne, cum a trecut vremea! Timpul ăsta care ne biciue pe toţi.

Versurile populare culese de Lucian Blaga mi-au adus aminte de copilărie. „Frunză verde măr uscat,/ Astă-noapte m-am visat/ că „Moşul” m-a sărutat./ M-am trezit – am pipăit,/ Şi nimic n-am găsit/ Numai al părinţilor dor/ Scris pe faţa pernelor / Cu mătasa genelor/ Şi cu roua ochilor”.

Aveam opt ani. Era prin 1958. Tatăl meu reuşise de câţiva ani să se angajeze ca muncitor la calea ferată, la ,,ştrec”, cum spuneau colegii lui de echipă. Obţinuse chiar şi statutul de muncitor angajat, nu mai era un ziler, un salahor.

Fulgi moi, pufoşi, plăcinte fierbinţi
din făină nula,
obiele peste piciorul reumatic al muntelui.
Sclipiri din ochi de jivine flămânde.
Faţete de diamant. Cuarţ, cristal,
irizări viorii pe strunele serii…
Nu te prinde-n hora ţurţurilor,
s-ar putea să cazi săgetat…
Răzbate abur cald dintre vaci, miros
de otavă înflorită cu cimbrişor de câmp.
Cuminţenia firului de tort, înşirat pe rășchitor
În pod, pe zgleme, prin fum,
şuncă slănină, cârnaţi…