Sărbătoare

Cu fiecare an, Naşterea Domnului, departe de a se pierde în negura trecutului, trăieşte în sufletele tuturor creştinilor, actualizându-se şi reînnoindu-se. Naşterea lui Iisus Hristos reprezintă un dar divin, pe care noi, românii, ştim să-l preţuim. Copiii, tinerii şi părinţii sunt acaparaţi de splendoarea iernii, care este stăpâna fulgilor de nea, creaţi de Dumnezeu atât de unici şi minunaţi.

Craciunul e sarbatoarea la care am visat tot anul, e dimineaţa în care ne trezim zâmbind şi totodată seara în care ne ducem la culcare liniştiti şi împliniti,cu un zâmbet de mulţumire pe faţă.
Încet, încet, încă un an s-a terminat și Crăciunul a poposit ca în fiecare calendar, iar zilele feeriei au început.
Dacă mă întrebati ce îmi doresc ,am sa va spun un singur cuvânt: MAGIE . Magia de a fi mai bun, magia de a învăța din greșeli, de a iubi, de a ierta, de a spera la mai bine, de a zâmbi fiecărui chip ce-l văd, fie că îl cunosc sau nu. Și vreau lumină, lumină în minte .

In ziua de Craciun, la Sfanta biserica din Parohia Sigmir , grupul de colindatori ai Casei de Cultura din Sigmir au sustinut un frumos program de colinde condusi de prof. Emilia Popdeac referent la Centrul Cultural Bistrita. Colindatorii imbracati in straie de sarbatoare au impresionat multimea prezenta la Sfanta liturghie . Preotul Paroh Rad Simion a multumit colindatorilor si a indemnat pe tinerii din Sigmir sa se implice si mai mult in activitatile cultural-religioase care se se desfasoara la Casa de cultura din Sigmir .

Când simt să vorbesc despre Sărbătorile de iarnă, trebuie să-mi las toate preocupările cotidiene, ca un călător care se opreşte din mers, căutând un răzor prietenos, undeva la marginea drumului pentru popas, dar în loc de bocceluţa cu apă şi pâine desfac, cu mare căldură sufletească, lada de zestre în care amintirile stau bine împăturate, păstrându-şi fiecare paleta de culori cu mirosul specific evenimentelor trăite.

Am ieşit din casă, m-am învârtit în cerc. Mi-am amintit cum ieşeam altădată, în dimineaţa de Crăciun, în prima zi din anul nou, când nu găseai pe străzi ţipenie de om. Toţi şedeau în case la odihnă, să-şi recapete forţele. Umblam prin păduri, prin zăpezi imaculate, în singurătatea cea mai încăpătoare. Senzaţie indescriptibilă în adâncul pădurii unde ninge rar şi sălbatic. Şi covorul de frunze miroase duios a putreziciune… Anul ăsta voi ieşi dis-de-dimineaţă; mă voi încălzi cu imaginea ei, voi speria păsările greoaie, căprioarele alungate în pustietatea aburoasă a dimineţii.

Anotimpurile îşi schimbă viaţa, uneori şi oamenii. Trecem podul răsuciţi în căutarea identităţii şi inventariem paşii consumaţi în umbra copacilor eroi, înaintare în lumina zorilor. Inimile acoperă nopţile ca o plapumă fără somn şi dialoguri cu lună plină. Accentul cade pe celălalt. Te-ai apropia, ai dărui, ai surprinde şi stând să-ţi măsori gândurile, te trezeşti cu şocul că primesti, ţi se dăruieşte, eşti surprins şi inima se dilată de atâta clarviziune.

Printre proiectele utopice la care visez de câteva zeci de ani se numără şi acesta: de a dărui celui singur, un strop de tandreţe, un strop de speranţă, un strop din lumina de sine. Mă gândesc intens la acest lucru şi de fiecare dată îmi propun să demarez un proiect.

În fiecare an în comunitatea ortodoxă de la Sebiş, în preajma sărbătorii Nasterii Domnului se desfăşoară prin purtarea de grijă a preotului paroh Ciprian Frățilă, Campania umanitară „Dar din dar se face Rai”, având ca principal obiectiv ajutorarea semenilor aflaţi în nevoi şi neputinţe. Campania a fost organizată de Biserica Otodoxă din Sebiş, preotul paroh şi consiliul parohial. În cadrul acțiunii au fost cercetate familiile nevoiaşe la casele lor, oferindu-le câte un pachet cu produse necesare pregătirii mesei de Crăciun.

Luna decembrie e prin excelenta una deosebita atat prin frumusetea
sarbatorilor prezente, cat si prin bogatia sentimentelor care reusesc sa ne
inunde sufletele oprindu-ne astfel din mersul de zi cu zi, ca sa ne faca sa
ne gandim mai mult la semenii nostri.
De obicei astfel de sentimente caracterizeaza omul matur, cel putin asa
gandeam eu, si nu copiii, pe care ii credeam mult prea ocupati cu Mos
Craciun, bradul si colindul. Intrand in clasa, intr-una din zilele
trecute, mi-am dat seama ca nu e asa, ca si cei mai tineri dintre pamanteni