Cultură

În publicația săptămânală Foaia Poporului din 17/29 octombrie 1899 (anul VII, nr. 42), care apărea la Sibiu, la rubrica Scrisori este tipărit articolul De sub Ineu, semnat „X”. În el, autorul scrie despre vremea „rece și ploioasă” din anul 1899, care a dus la putrezirea fânului și otăvii. „Economii cari altă dată făceau câte 80-100 care de fân, abia au scăpat cu 2-3 care neplouat. (…) Prunele au crepat și putrezit pe pruni încă înainte de a se coace”.

    Traian Parva Săsărman, poet, se află la cea de-a noua apariție editorială cu volumul său de versuri "Culorile vântului", apărut recent. Sensibil și profund, autorul, în actul creației, are momente de trăire intensă.
Mama, subiect universal, este început de lume și de viață, de la ea pleacă  totul: "Și mamă tot mai mult te asemeni / Cu o sărbătoare fără de sfârșit."(Scrisoare mamei)  Prezența tatălui completează imaginea copilăriei demult apuse.   "Și eu mă uit fermecat de  tristețe/ După clopul dumitale / Tată. " (Clopul).

 „Apele liniștite sunt adânci” – se spune, și fără îndoială observația este corectă. De la râurile care se odihnesc în coturi, până la marile fluvii și până la marea cea mare și ocean, vedem că acolo unde există adâncime, există și liniște.
                 Cu titlu de analogie, această vorbă este valabilă și în lumea oamenilor. Acolo unde întâlnim spirite împăcate, oameni ai echilibrului, îi vedem asemenea apelor adânci: liniștiți și aducători de pace între semeni.

La 25 de ani de la trecerea la cele veșnice a poetului Ioan Alexandru, prietenul său Liviu Petrina a realizat o carte care comemorează întâiul sfert de veac de posteritate a marelui poet. Este vorba de volumul "Lui Ioan Alexandru cum îi răspundem?" subintitulat "comemorarea unui sfert de secol de la plecarea sa. O inițiativă de Liviu Petrina", de fapt, cartea cu acest titlu se găsește la ediția a doua, întâia fiind apărută la 25 decembrie 2021 când poetul ar fi împlinit 80 de ani.

Există o tăcere care uneori trebuie spusă, iar din această tăcere s-a născut cu siguranță noul volum de versuri al poetei Elena M. Cîmpan, intitulat „Dacă Există. Visul pe care l-am ținut minte. În dimineața cuvintelor”, apărut la prestigioasa editură Eikon din București, pe care l-a conceput nu din orgoliu literar, nici din ambiția de a umple rafturile unei biblioteci, ci din nevoia de a respira în cuvinte.

                       Din bilanțul făcut de Emil Tișca, secretarul Despărțământului ASTREI (Năsăud), publicat în Albina (București, 1912), reiese faptul că „în decursul anului expirat s’au înființat iarăși câteva reuniuni noi de consum, de înmormântare, de vite și s’a desvoltat la țărani gustul pentru cetit”, că „bibliotecile populare sunt din ce în ce mai cercetate. În fiecare sat se abonează cel puțin la câte 10-15 foi românești (…). Mai mult cetite (…) sunt foile: Libertatea, Solia satelor și Poporul român.

Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud și Casa Colecțiilor și a Documentelor de Patrimoniu.

 
Marți, 21 Octombrie 2025, ora 12:00, la Casa Colecțiilor și a Documentelor de Patrimoniu (Bistrița, Bulevardul Independenței, nr. 24).
 
Marilena Rotaru: Donație din arhiva personală – „Memoria exilului românesc” !
 
Documente semnate de Regele Mihai, Vintilă Horia, Camilian Demetrescu !
 
Vă așteptăm cu drag !
 

„Nu iese fum fără foc” – spune o vorbă care, de multe ori, aruncă în ceață lumea informației și duce la denigrări, interpretări greșite și știri false. Dacă despre un om de seamă începe să se vorbească aiurea, să se spună minciuni, imediat apare gândul că „trebuie să fie ceva acolo, că doar nu iese fum fără foc”. Oricât s-ar apăra omul și oricât și-ar afirma adevărul, cei care sunt experți ai denigrării vor susține în continuare că, dacă cineva a spus ceva, „ceva” tot trebuie să fie.

Pașii frunzelor
 
Ce bucurie
Să vezi cum se colorează
Frunzele toamna
Și tu să stai în mijlocul lor
Să mergi atingând covorul trist
Cu picioarele tale
De parcă ai cânta
La un instrument neinventat
Ce bucurie să arunci în aer
Cu frunzele toamnei colorate
De un pictor nevăzut
Ca o risipă de tablouri
Ce se pot sparge oricând, fără regret
Ce bucurie
Să vezi cum se colorează
Frunzele toamna
Și cad din copac
Pașii lor sunt la început zbor,
Cădere liberă și apoi destin