Cultură

“Unde sunt multe legi este multă dezordine”, spunea în antichitate un înțelept, iar adevărul acestei vorbe îl verificăm și noi astăzi, când legile cad peste noi una după alta ca ploile reci și neroditoare ale iernii: legi de la Parlamentul European, legi de la Parlamentul Național, hotărâri ale consiliilor județene, hotărâri ale consiliilor locale, decizii ale primăriilor – toate, toate, toate destinate, cel puțin în teorie, „bunului trai” și reglementării vieții dintre oameni.

Volumul „Paul Tanco (1843-1916). Contribuții documentare”, editat de Adrian Onofreiu și Dan Lucian Vaida (Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2024), cu „Considerații introductive” de conf. univ. dr. Ion Cârja, constituie o apariție binevenită pentru cei interesați de viața și activitatea lui Paul Tanco, considerat întâiul profesor cu doctorat în matematici din țară (finalizat în 1873), după cum afirmau Teodor Tanco și Gheorghe Pleș. Cei doi editori au structurat această carte astfel: „I. Paul Tanco – secvențe biografice; II. Contribuții documentare” cu secțiunile: A.

Hai să ne imaginăm
Că mai suntem copii
Și că lumea există
Pentru a ajunge
La un om de zăpadă
Și la un brad împodobit
Înainte de a ajunge la
O frumoasă carte
Hai să ne imaginăm
Că mai suntem copii
Și că lumea există
Pentru a ajunge la o sanie
Și la un derdeluș ce începe
Din poarta casei
Înainte de-a ajunge la
O frumoasă carte
Hai să ne imaginăm
Că mai suntem copii
Și că lumea există
Pentru a asculta
Povești la gura sobei
Spuse de bunica și de bunicul

Ajun de Crăciun.
Peste păduri, peste dealuri,
ceața înaintând valuri.
Liniștea spânzurată,
în ramurile pomilor din grădină.
Se-aude doar ceața intrând
în teaca nopții.
Pe sus, orice zbor a secat.
Deasupra satului,
acăți odihnind pe spinări de lut,
încărunțiți, sub târâșul alb, mut.
Pe colina de sub pădure, goală, pustie,
a izvorât o pală de vânt trandafirie
care dezbracă singura căpiță de fân,
de firava lenjerie de omăt
a sfârșitului de decembrie.
Deodată razele lunii sparg ceața,

În Biserica Ortodoxă ”Sf. Trei Ierarhi” de pe strada ”Alexandru Odobescu” s-a desfășurat duminică, de la ora 18.00, lansarea volumului Proximitati si marturisiri. Jurnal de Ioan Pintea, apărut la Editura ”Polirom” din Iași, una dintre cele mai importante din țara noastră.Ioan Pintea este preot paroh al sfântului locaș amintit, de asemenea, director al Bibliotecii Județene ”George Coșbuc” din Bistrița, redactor-șef al revistei ”Mișcarea literară” și scriitor de nivel național.Invitatul evenimentului a fost preot prof. univ. dr.

“Tăcerea e de aur și vorbele de-argint”, se spune pe la noi și numai adevăr este în aceste vorbe. Câtă energie adună în ea tăcerea! Ea este un moment privilegiat al vieții, cultivat în exercițiile ascetice ca o performanță a existenței umane. În mediul cotidian, tăcerea este mai greu de găsit, pentru că între oameni domnește o rumoare continuă, un bâzâit neîntrerupt, un sunet difuz pe care îl fac vorbele rostite cu sau fără rost.

Ceterașul Ilie Poleac n-a fost doar un om cu arcuș și strune, ci o stare de spirit. Din satul lui – care putea fi oricare sat românesc de munte sau de câmpie – a ridicat sunetul ceterii până la rang de cuvânt, iar cuvântul până la rang de înțelepciune. Vorba lui, „Plină-i lumea de furnici”, a rămas ca un oftat adânc, spus cu zâmbetul pe buze, dar cu adevăr greu în miez.

În publicația „Gazeta Transilvaniei” (anul XXXII, nr. 51 și nr. 52, din 1869), ce apărea la Brașov miercurea și duminica,  citim un PROTOCOL din „7 iuniu 1869” cu privire la conferința greco-catolicilor din vicariatul Rodnei „în urma cerculariului vicariale din 27 Maiu” despre „tienuta in caus’a participarei si alegerei la congresulu conchiamatu pre 20 Iuniu a. c. in Buda-Pest’a alu romano-catoliciloru pentru regularea administrarei bunurilor bisericesci, a fundatiniloru pie si a causei scolastice, sub presidiulu rsm. D. vicariu foraneu Gregoriu Moisiliu…”. (n.

Fiica unui psihiatru, Elisabeth Berge, o renumită specialistă în haptonomie, trăiește la Bruxelles un coșmar teribil și traumatizant: după mai multe încercări, nu reușește să rămână însărcinată. Mai mult decât atât, ea recurge la alte metode speciale, extrem de costisitoare, în mai multe țări, pentru ca visul ei de a avea un copil să devină realitate. Din păcate, nimic nu funcționează.

În decembrie,
pomi încărcați cu ceață.
Rodire albă.
La Malin, luna decembrie este prin excelență o perioadă a cețurilor. În copilărie, sub vraja poveștilor, simțeam că în aerul ei  plutește  o alergare de câini și o pândă de lupi.
Spectacolul alb al acestora merită a fi savurat și aplaudat pentru încântarea pe care ele o pot emana.