Cultură

„Coșbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii românești. Ardelean a rămas toată viața. Până și în graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară, care îi ședea bine. Aici în țară dragostea lui a fost pentru cele șase milioane de țărani. Simțea o fraternitate profundă cu dânșii … A răsărit deodată, fără să-l știe nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor și bisericuțelor bucureștene. Și a biruit împotriva tuturor celor scufundați în imitații și neputințe. A adus lumină, sănătate, voioșie. Scrisul lui Coșbuc trăiește și va trăi cât va trăi neamul românesc.”

Diana Boariu se naște în Bistrița dintr-o dublă febră: cuvântul și imaginea, litera și lumina, două teritorii care se infiltrează unul în celălalt până la indistincție. „Scriu doar noaptea”, volumul ei de debut apărut la editura Nosa Nostra, marchează sedimentarea unei arderi lente, o depunere de straturi interioare în care vocea se decantează până la transparență tăioasă. Cartea se deschide ca o cameră obscură în care gândurile se developă lent, iar fiecare poem păstrează urma unei expuneri prelungite la sine.

Crescut și format în ambianța poeziei coșbuciene, ambianță creată chiar de părinții săi, oameni simpli, fără o pregătire anume, dar iubitori de arta în care ei se regăseau ca plugari și buni creștini, Gavril Istrate se simte atras încă din copilărie de ,,poetul țărănimii’’, cum îl numea criticul literar Contantin Dobrogeanu-Gherea.   El s-a familiarizat cu poezia lui Coșbuc prin lecturile pe care i le făcea tatăl său, încă de pe vremea când abia cunoștea slovele. În casa lor exista o bibliotecă cu peste 500 de volume, între care, George Coșbuc ocupa un loc important.

Am primit recent un mesaj din care am înțeles că o autoritate a statului român este chemată imperios să pregătească o decizie administrativă prin care să încadreze activitatea a două personalități, Radu Gyr și Octavian Goga, la „infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război”, sau să sancționeze faptul că aceste persoane „au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe” și să nu accepte ca ele să dea „nume de străzi, bulevarde, scuaruri, piețe, parcuri sau alte locuri publice”.

Într-un interviu recent pentru „Le Monde”, Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a arătat că Unirea Republicii Moldova cu România ar reprezenta rezolvarea integrării teritoriului actual al Moldovei de peste Prut în Uniunea Europeană ca parte a unui singur stat, România, cu toate consecințele benefice care decurg de aici. De asemenea, Maia Sandu a subliniat faptul că decizia reunificării aparține exclusiv cetățenilor moldoveni. Președintele Republicii Moldova a declarat în repetate rânduri că ar vota pentru reunirea cu România.

30 de ani de cântec, tradiție și suflet - adunate într-o seară pe care nu o vom uita niciodată
Pe scena Sălii Radio din capitală, într-un loc atât de important și încărcat de istorie, am trăit împreună un moment cu adevărat special. Alături de interpreții, dansatorii și orchestra Ansamblului artistic profesionist ”Dor Românesc” au venit artiști de marcă din toate zonele etnofolclorice ale țării dar și Orchestra de Muzică Populară Radio.

În periodicul „Calendarul” (a. I, nr. 93, din 11 iulie 1932, director Nichifor Crainic), citim articolul (semnat cu pseudonimul „Peregrinus”) „Sângeorz-Băi: Anieșul și împrejurimile”, apărut sub genericul „Anchetele balneo-climaterice ale Calendarului”. Autorul scrie că „Sângeorz-Băi este unul din cele mai frumoase sate românești din Nordul Ardealului, aflat în drumul de la Năsăud spre cele două Rodne, în fermecătoarea vale a Someșului Mare” (n. n.: e vorba de Rodna Veche, actuala comună Rodna și Rodna Nouă, actuala comună Șanț).

Când discutăm despre câte un om care a fost pe la școli înalte de formă și s-a întors neputincios, umblă  o vorbă foarte populară printre noi, care  spune: „s-a dus bou și s-a întors vacă.” Adică, dacă un om n-are minte și e leneș, degeaba se duce în cele mai ilustre școli, pentru că de acolo se întoarce la fel de slab mental, oricât s-ar investi în el.

La aniversarea vârstei de 85 de ani a scriitorului Gheorghe Săsărman (n. 9 aprilie 1941, București), Editura Școala Ardeleană îi publică primul volum din ciclul de memorii: „Amintiri. Volumul I (Până la Bacalaureat). De ce mă țin drept clujean” sub egida Bibliotecii Județene „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud. Postfață de Dan Culcer. Pe copertă: acuarele realizate de autor în timpul unei vacanțe de student la Arhitectură (I: Biserica Reformată și IV: Bastionul Croitorilor din Cluj-Napoca).Cartea va fi lansată, în prezența domniei sale, în două orașe:

 
Sub egida Bibliotecii Județene „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud (director Ioan Pintea), în colecția „Școala Ardeleană de Proză”, a apărut volumul omagial „Gheorghe Săsărman – Amintiri”.