Cultură
Se citește dintr-o suflare poezia d-nei Melania Cuc, autentică și suplă, asemeni < mersului pe apă>, ce aduce între două coperți purtatoare de frumos, sufletul autoarei, nemurit în cuvinte cu înțelesuri profunde."La ce bun să ne lamentăm,/Să căutăm sufletul înafara trupului/Care exerseaza mersul pe apă/...Sticla adusă de valuri/A înflorit peste noapte/Si tot ceea ce îți spunem la micul dejun/Este poezia pe care o voie scrie/În genunchi, pe un trandafir de hârtie./ (Mersul pe apă)
ELANII FANTOMĂ
i-am văzut
cu ochii mei i-am văzut
pe pajiştile de la marginea pădurilor
din preajma oraşului Anchorage
sau chiar pe străzile de la marginea lui
se prelingeau ca orbii
halucinant alunecau pe coridoare pustii
prin tunele abandonate
elanii fantomă
în vremea aceasta masculul dominant îşi etala coarnele monumentale
lăsându-şi amprentele olfative pe trunchiurile arborilor
îşi umfla buzele împăroşându-se dinaintea femelelor în rut
şi punând pe fugă adversarii după câte o aprigă încleştare
Părăseşte Bastionul îndreptându-se spre palatul co¬mitelui. Toate ferestrele sunt luminate ca ziua. Piaţa de arme este plină de oşteni şi pedeştri, o amestecătură de oameni alergând, bărbaţi şi femei, strigăte şi nechezaturi. Cineva cheamă felcerul presărându-şi strigătele cu o mulţime de înjurături aspre, interminabile. Altcineva strigă după ajutor. Răniţii sunt duşi pe braţe în cazărmi, caii sunt îndreptaţi spre grajduri.
DUMINICA
Duminica scriu pe frunze
Îmi fac prietene străzile,
Ascult cum respiră oraşul,
Îmi machiez pleoapele cu
visuri colorate .
În amurg
Privesc drumul avioanelor,
Mângâi aerul cu degete lungi
Şi las amintirile
Să-mi sfâşie carnea.
POEZIE
Poezie
Ţie îţi dărui sufletul,
Zilele şi nopţile,
Ochii în care durerea se încăpăţânează.
Cunosc prea bine singurătatea ta,
Tristeţea ta
Care mă însoţeşte ca un înger.
Nu tinereţea când sânii fetelor
Erau mai frumoşi decât stelele
Nu clipele când săreau goale la scaldă
Şi pieptul abia înmugurit
părea însăşi lumina cerului
Picioarele şi torsul nenuntite
Nu aceia au fost cei mai frumoşi ani
Ci aceştia de-acum bătrâni
Când muşchii s-au topit
Şi atârnă pieile pe noi ca norii
Pe coastele cerului
Şi fuduliile sunt uscate
Ca măslinele uitate pe pom
Poţi să juri pe ele ca-n Evul Mediu
Fără nicio spaimă
De pierdere
Mi-am păstrat scurta relatare pentru ziar în buzunar până pe 1 august, ziua când Gellu Naum s-a născut... Nu mă îndoiesc că ne surâde îngăduitor, de printre nori.
Pe final de an teatral, într-un cadru festiv, Apolodor a fost primit cu căldură de micii actori din trupa „Face oricine ce vrea”, sub dirijarea nu neapărat a maestrului Do-Mi-La-Sol-Fa, ci a doamnei profesoare Nuşfelean Silvia-Ionela.
Actualitate