Opinii

         „Viețuiesc în limba mea, acționez în limba mea; de la un cuvânt la altul se întâmplă toate minunile Universului în limba  mea.”

Suntem cu toţii chemaţi să-l urmăm pe Cristos. „Oricine voieşte să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze mie.” Dumnezeu lasă omului libertatea de a alege şi de a discerne între bine şi rău, între întuneric şi lumină, între viaţă şi moarte. Voia Divină stă la baza tuturor lucrurilor. La un moment dat cineva întreabă:
         „-Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti?”
         şi Dumnezeu răspunde:

   Cunoscătorii în ale astronomiei, și nu numai, ne dau amănunte despre fenomene care se repetă în fiecare an, aproximativ la aceeași dată, cunoscute sub denumirea de  -  solstițiul de vară, echinocțiul de toamnă, solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară.

În această combinație de substantiv și interjecție adesea simt că trăiesc. Și nu numai eu. Și nu puțini dintre cei umiliți public în spațiul carpato-dunărean.
Pentru a te feri de contaminare, trebuie să faci efortul (zilnic!) de a evita acest mariaj civic socio-cultural și, inevitabil, moral-educativ. Și să te scuturi de scame îndărătnice de pe reverul vestonului.
Sunt două pricini care, de multă vreme, din păcate, îmi provoacă (ne provoacă) această stare a traiului nostru: calitatea actului de guvernare și (și mai deplorabilă) calitatea mass-mediei.

Pandemia are și astăzi necunoscute, încât puțini se încumetă să o abordeze cuprinzător. Subiectul cere, desigur, cultură organizată și istorică, dar și asumări integre, dincolo de vizibilul efort de manipulare a populației, semnalat deja în Apelul Vigano, dar care continuă în multe locuri din lume. Efort care, în România actuală, este mare, încât, combinându-se cu nepriceperea decidenților, mor continuu oameni cu zile.

     Marele nostru istoric Nicolae  Iorga (1871-1940), căruia „nimic din ce a fost istorie, nu i-a fost străin”, era convins, cu peste un secol în urmă, de „unicitatea absolută a vieții omenești în orice margine de spațiu și de timp”.
    Într-un spațiu geografic și într-un timp istoric, multe s-au întâmplat.
    Iată  câteva  exemple   …

Unul dintre cele mai mari păcate este păcatul mândriei sau a slavei deşarte. Mândria este cea mai cumplită şi cea mai sălbatică decât toate celelalte păcate. Înălţimea de sine nu este bine văzută de Dumnezeu. Să ne gândim la pilda vameşului şi a fariseului. Vameşul era smerit şi rugăciunea sa a fost înălţată la Dumnezeu. Numai prin smerenie faptele noastre vor fi primite la cer. Fariseul nu se vedea pe el însuşi aşa cum era, se credea mult mai valoros, ceea ce nu i-a plăcut lui Dumnezeu.

       În sistematizarea filosofică a pragmatismului reflexiv, pe care profesorul Andrei Marga a angajat-o, o secțiune o formează studiile strategice. Ea cuprinde volume deja publicate, precum Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică (2010), The Destiny of Europe (2011), Ordinea viitoare a lumii (2017), România în Europa actuală (2018), Europa și Israelul – o simbioză istorică (2020).

        Cea dintâi este a unui om care a avut de toate: înţelepţiune, bogăţie, sănătate, ba fiind şi rege cum n-au mai fost alţii. Dumnezeu şi faimoasa lui înţelepciune l-au scutit de războaie, a avut sute de femei şi ţiitoare, cai, avuţii, oşteni şi slavă de poveste. Veneau regi şi regine din depărtări să-i asculte înţelepciunea. Şi totuşi, a rostit celebrele cuvinte, care au dat mult de furcă în istoria filosofiei şi a lumii: ,,Vanitas vanitatum et omnia vanitas"(Deşertăciunea deşertăciunlor, căci totul e deşertăciune).

   Există în istorie personalități care prin activitatea lor și-au pus amprenta asupra unei perioade de timp, ce poate fi definită ca o „epocă”, deoarece în acea perioadă au avut loc schimbări importante, definitorii pentru națiune și stat.