Opinii

                   Trebuie restaurată comunicarea dintre oameni. Acest lucru este cu putință prin compasiune, prin suferință și jertfă pentru ei, doar astfel poți deschide poarta celuilalt. Numai o dovadă de iubire care merge până la jertfă, prin care omul se dăruiește celuilalt, poate câștiga inima acestuia din urmă. Crucea este ușa împărăției Cerurilor, trebuie să găsim sensul Crucii ca biruință asupra morții spirituale, biruință a iubirii.

   Recent, am intrat în posesia unei cărți deosebite unde se află concentrată „înțelepciunea  milenară” din diferite domenii, exprimată de autori anonimi sau de mari gânditori ai lumii. Cartea se numește „ENCICLOPEDIA  ÎNȚELEPCIUNII” și după ce am parcurs-o, am „așezat-o cu credință căpătâi”, considerând-o „hrisovul cel dintâi”deoarece  în „cuvinte potrivite” este adunată multă înțelepciune de care ai nevoie toată viața.
   Am spicuit câteva exemple   …

      Uitasem cum e toamna în livadă, cu ochii tot în computer, pe telefon, în cărți sau pe drumuri ce, uneori, nu duc nicăieri, când, deodată, ca-ntr-o poveste, sună telefonul, altfel, parcă, și o voce de la celălalt capăt al firului, caldă, prietenoasă, mă invită să văd cum se culeg merele. Uitasem că e timpul lor. Al merelor noastre, adevărate, cu gust și miros știute, dintotdeauna. Aproape începusem să cred că merele cresc în magazine, cu pereți de tablă. Și… „la un semn deschisă-i calea.”

Pentru a înțelege lumea, nu sunt de ajuns nici opiniile oficiale, prea multe fiind tributare demagogiei, și nici științele, care fragmentează realitatea. Abia gândirea sistematică, ce este în fond filosofie, permite captarea întregii experiențe și, pe baza ei, înțelegerea. Lărgirea orizontului este mereu salutară.

Într-un efort de a stabiliza în România un cadru de dezbateri de cel mai bun nivel, Fundația Alexandrion (București) a inițiat Dezbaterile de la Sinaia. Edițiile acestora s-au bucurat de participare internațională și au avut ca teme Statul de drept. Premise, condiții, funcționare (2017), apoi Economia Estului. Postausteritate și perspective (2018) și Criza educației. Indicatori de stare și soluții (2019). Lucrările au fost publicate în trei volume cu titluri omonime, tipărite de editurile Meteor Presss din București și Ecou Transilvan din Cluj-Napoca.

     Aş vrea să ne readucem aminte de frumuseţea indicibilă a stării de candoare, nevinovăţie, duioşie şi tandreţe,  de care am avut cu toţii parte în primul sfert de viaţă, culminând cu prima iubire - fericirea de a ţine mâna fiinţei iubite...Parcă ceva nu s-a pierdut în noi din starea edenică a omului dinainte de păcatul neascultării. Pentru mulţi, a rămas ca un fum din zarea primei şi fericitei vârste.

Deunăzi, s-a încheiat încă un episod penibil din prezentul nostru politic: un congres de bâlci. „Al nostru” - e o posesie involuntară, căci viețuim împreună și, nu avem încotro, suportăm presingul rostit din străbuni: „Vrei, nu vrei, bea, Grigore, aghiazmă!”
Demagogia purulentă nu a avut în vedere lipsa de guvernare a României, ci s-a preocupat să decidă care e căpățâna cea mai profitabilă de așezat pe fuștelul cel mare.

În ultimii ani, de după mizeria istorică din dec. 89 când toate lucrurile din țara aceasta bătută de soartă au luat-o razna, în multe localități rurale și nu numai, are loc un fenomen greu de crezut că s-ar fi putut întâmpla vreodată. Cel puțin în zona Teaca și până la Herina, niște indivizi nimeni neștiind de unde, debarcă din mijloace auto o grămadă de câini ai nimănui care, după aspectul lor mai toți par a fi de rasa, foste animale de companie în vremurile mai bune.

În freamătul culturii româneștri actuale, când zici „Măr” e ca și cum te-ai referi la Bistrița. Adică la „Mărul de aur”, inconfundabilul Festival al cântecului, jocului, literaturii și artelor plastice; manifestare care se datorează în bună măsură lui Alexandru Câțcovan, organizatorul lui și, deopotrivă, manager la Casa de Cultură a Sindicatelor Bistrița-Năsăud.

Atunci când am semnalat „trecerea la prostocrație” în România actuală („Cotidianul”, 3 mai 2020) au fost reacții diferite.  
Mulți au îmbrățișat o diagnoză ce se confirmă cu fiecare zi. Ea a fost preluată în volumul cu titlul omonim (Trecerea la prostocrație, Editura Cotidianul, București, 2021), în care personalități reflexive și cu simțul răspunderii civice și-au spus cuvântul. Cine, fiind de bună credință, poate contesta degradarea și că decidenții sunt la origine?