Opinii

  „De întrebări nebunești te ferește, căci sunt mai cu primejdie pentru cine le pune, decât pentru cel care trebuie să răspundă.”  (Sf. Vasile cel Mare al Cezareeei)

Vârfurile noutăților din  filosofia mondială a ultimilor ani se înalță, cu siguranță, din trei direcții. Este vorba de relectura din temelii, cu rezultate noi, a idealismului german, întreprinsă de Robert B. Brandom, cu A Spirit of Trust: Reading of Hegels Phaenomenology (Harvard University Press, 2019).

   Personalități din diferite domenii au avut momente în viață când au ascultat de „glasul inimii”, au iubit și au fost iubite, au suferit ori au atins culmi ale extazului, au avut mulțumiri ori regrete, etc. , dar fiind personalități, toate acestea le-au fost mai cunoscute, mai mediatizate.

„Ceea ce face acest individ amintește de ce a fost mai urât în istorie!”, spunea, între altele, un admirator al sașilor, care, asemenea multor concetățeni, avea cuvinte aspre pentru situația tristă în care este împinsă România. L-am corectat pe renumitul profesor al Universității din București spunând că nu oricine născut sas angajează vreo cultură, cum nici un român nu-i angajează pe toți românii, și că poți împărtăși o cultură indiferent de etnie.

   Trecutul este o realitate ce a existat mai aproape sau mai departe de zilele noastre, o perioadă în care oamenii ce au trăit atunci au creat prin multă trudă bunuri necesare vieții, au avut idealuri, speranțe, bucurii, necazuri etc. Viața oamenilor din trecut poate fi reconstituită pe baza unor „urme” materiale și spirituale ce ne ajută să înțelegem caracteristicile acelor timpuri.

Alegerile locale din 27 septembrie 2020 au adus câteva surprize asupra cărora merită reflectat. Desigur că participarea la votmodestă, pasivitatea tinerilor sau comparativ redusa participare urbană fac să avem de fapt un test insuficient. În definitiv, nu se fac alegeri în condițiile unei infectări în creștere și sub “stare de alertă” – într-o țară fără siguranța sanitară din alte țări – decât dacă vrei să-ți bați joc de cetățeni și de democrație.

          Coronavirusul acesta nenorocit are, paradoxal, și unele nuanțe pozitive, de pildă, ieșind din trepidațiile momentului, avem mai mult timp să ne așezăm gândurile, să devenim mai romantici dacă am fost, și să umblăm prin amintiri. Așa am făcut eu.

Recentele alegeri locale mi-au reamintit de drama de neuitat şi de prezenţa eroică în evenimentele fierbinţi ale celui de-al doilea război mondial ale fostului consătean Leon Axente, de la Suseni. La 12.02.1941, la cei 22 de ani ai săi, a fost trimis la Békéscsaba la o unitate, ce urma să fie trimisă pe front.

   Fiecare anotimp al anului are ceva specific, pe care îl poți observa și analiza după mai multe criterii. Despre toamna acestui an, care din punct de vedere astronomic a început la 23 septembrie, odată cu echinocțiul,putem spune că are multe aspecte atipice.

Ce-i de făcut și ce nu? Mulți concetățeni întreabă și se întreabă.
Primii obligați să răspundă ar fi cei care le-au luat voturile. Și careau făcut România, din 2014 încoace, campioană nefastă. În 2019, Comisia Europeană semnala “lipsă de competențe” în țară. Corupția este atât de extinsă încât cei mai corupți se proclamă aici  garanți ai “luptei contra corupției”. Este țara cu cea mai mare emigrație în timp de pace. Mai nou, este țara cu cele mai multe furturi din resurse europene. Acum a ajuns și țara, proporțional, cea mai infectată cu covid-19 din Europa.