Opinii

Suntem în plină efervescență digitală. Nu trăiești o zi fără să apelezi la telefonul mobil, la computer, la alte instrumente. Trecerea de la redarea analogică a lumii, la redarea cifrică, pe care Leibniz o anticipa, este astăzi mai mult decât mediul vieții.

Poate că nu este încă dezintegrare, cum spune un scriitor prizat, dar degradare este cât încape, iar tristețe, pe măsură. O țară cu potențial considerabil este, în fapt, blocată.
În context, apar tot mai mult formulări memorabile, care surprind concis situația.Bunăoară, unul dintre scriitorii de primă linie acuza reducerea vieții României la „penali”, cu punerea în paranteză a efectivilor penali și a nevoii de dezvoltare. Ca urmare, performanțele regimului au devenit un fel de “pârțăgărie”.

  Noua maladie planetară a născut încă de la începutul declanșării ei, două tipuri de atitudini: una firească, de a ne împotrivi cu toate mijloacele umane la dispoziție: personale (igienă, mască, lavaj) și colective (spitale cu tot arsenalul științei mondiale).

   Viața locuitorilor din satul de odinioară se întemeia pe o legătură indisolubilă între bărbat și femeie, uniți prin căsătorie. Rolul bărbatului era în special în afara casei unde se ocupa de activitățile agricole, de îngrijirea animalelor, de asigurarea resurselor necesare traiului membrilor familiei, iar a femeii, în casă, unde se ocupa de pregătirea hranei, de îngrijirea copiilor sau a bătrânilor, de producerea materialului pentru îmbrăcăminte, uneori și de ajutorare a bărbatului când acesta avea nevoie la diferite activități.

În istoria cugetării omeneşti, de cca. 3.000 de ani, s-au conturat două concepţii funndmentale privitoare la lume şi la Univers.

În România actuală se petrec fapte pentru care în orice societate civilizată cineva trebuie să dea socoteală. Moral, politic, dar și juridic! Aici, sub ochii noștri, se încalcă  golănește Constituția, se trafichează persoane, mor mii de oameni cu zile, dar nimeni nu răspunde.
O fi iar „destinul”, cum încep mulți să creadă? O fi „mâna de afară”, cum brodează alții? Nu poate fi vorba de „destin” atunci când inși nepricepuți și de rea credință decid soarta oamenilor. Nu-i nici „mână din afară” câtă vreme deciziile sunt luate de unii dinăuntru. Iată doar câteva exemple.

În spiritul pandemiei, când toată lumea este invitată să se spele pe mâini, PNL se spală precum Pilat din Pont de responsabilitatea unei întregi generații de tineri!

Profesorul Universitar Dr. Mircea Miclea a amendat declarația președintelui, conform căreia din cauza pandemiei avem de-a face cu o “generație pierdută”! Da prieteni, “generație pierdută”, la puțin peste 10 ani când alt fost presedinte de țară, Traian Băsescu afirma sus și tare că “școala românească scoate tâmpiți”!

 În mod obișnuit, acest lucru nu i se întâmplă, fiindcă omul are o inteligență nativă, cea dăruită de Dumnezeu și de „părinții din părinți” (zice Eminescu). De notat și o experiență profesională de invidiat, chiar unică oarecum, având în subsidiar și anii (care ne numără necruțători pe fiecare).