Opinii

         Din vremea comunismului  și-n special după 1989, construcțiile tradiționale din satele românești, de pildă casele și șurile, au fost dărâmate, locul lor luându-l vilele cu termopane și inox, scăldate în culori stridente, nefirești acestor locuri. Vacile, porcii, oile, caii, boii, găinile, dispar încet încet sau chiar au și dispărut în unele sate modernizate, tinerii au plecat în apusul Europei pentru a se întoarce cu bani cât mai mulți sau pentru a nu se întoarce deloc.

   În „lumea satului” s-au petrecut, în timpuri mai îndepărtate sau mai recente, multe „întâmplări” care scot în evidență o realitate marcată însă și de subiectivism, fabulație, sau umor.
   Iată câteva exemple –

                                                        Picuri de ploaie/ căzând în silabele/ noului poem.
La începutul lui 1990 mi-am făcut rost de o mașină de scris. Aveam astfel șansa de a-mi redacta textele, aș zice ,,la purtător”.

     Avem în catastiful biografiei noastre postdecembriste patru președinți: unul singur onest - Emil Constantinescu -, ceilalți, încadrabili de la ticăloșie la mormăială sibiană.
     Pigmeul, de o inteligență sclipitoare - firește, mă refer la Traian Băsescu (laptopul se simte murdărit acum, scriindu-i numele) -, anunță public că vrea să candideze la Primăria Capitalei. Cât cinism, cât dispreț poate avea pentru electoratul  care i-a încredințat Cotroceniul de două ori și l-a batjocorit ca președinte!

   Cad brusc opțiuni cheie ale lumii de după 1990. În locul cooperării, se emit sancțiuni și retalieri. Mai nou, și între supraputeri – cum sunt  SUA și China, care acum mai bine de patru decenii se lansau într-o conlucrare ambițioasă.  Se redistribuie câmpurile investiționale. Lipsește un răspuns coordonat la o pandemie dificilă. Declinul culturii și dezorientarea  merg mână în mână.
     În ce lume suntem? Să schițăm răspunsul în cadrul discuției de la această oră.

Mândria l-a pus pe Adam să aleagă cunoașterea individualistă rațională și obiectuală a realității, aplicând-o și în problema binelui. Însă binele și însăși existența, în afara comuniunii cu Subiectul divin și cu subiectele umane, au un caracter dubios și de aici și cunoașterea binelui este dubioasă.

Preocupaţi cu cifre statistice înspăimântătoare,  am uitat să fim optimişti şi să privim spre viitor: Va fi bine! Ne punem masca, respectăm regulile de distanţare fizică, nu ne îngrămădim drept toţi prin supermarket, mai mergem şi prin pieţe, pe la ţărani şi să credem că va fi bine. 
Sunt vreo patru luni de la primul caz din judeţ. La început, am umplut geamurile cu desenele copiilor, era tot un curcubeu. 

Societățile actuale au “baze culturale”, ne spun antropologii. Extraordinar de rapida refacere postbelică a Germaniei nu se poate explica fără acțiunea de înaltă calificare a intelectualilor ei. Un publicist vestit de azi spune că secretul avansului Statelor Unite ale Americii îl constituie universitățile lor de frunte. Din 1978 China urcă continuu în performanțe cu o strategie (opening-up) ce a pus la lucru mințile. Țările Europei centrale au mereu beneficiul unor vârfuri intelectuale competitive și angajate față de cauze publice.