Opinii
La 30 de ani de la căderea comunismului mulți dintre români cred că regimul de dinainte de 1989 a făcut mai mult bine țării. Probabil, de asta, sunt foarte supărați pe perioada care a urmat după 1990. Cei mai mulți dintre ei nu au reușit să se adapteze noilor condiții. Au ieșit dintr-un sistem care controla absolut toate aspectele vieții, dar care oferea un iluzoriu confort, cel puțin în ceea ce privește locul de muncă, eventual locuința, școlarizarea, spitalul.
În mod obișnuit, dacă avem de-a face cu o persoană de înalt nivel educațional sau științific, cum este cea despre care vom vorbi, ea nu are nevoie stringentă de defensori (defenseur,fr.=apărător). Despre ea vorbesc faptele sale, operele sale, comportamentul său general (nu cel accidental).
Am argumentat într-un articol anterior că România actuală se afundă în prostocrație. Diagnoza este alternativă la impresii difuze – că țara este controlată de străini, că trecutul domină prezentul, că poporul ar fi de vină.
La 27 de ani, am renunțat la o slujbă foarte exigentă în consultanță de gestiune pentru una și mai exigentă: profesoratul. Am predat matematica la elevi de clasa a 7-a în școlile publice din NewYork City. Ca orice profesor, am făcut chestionare și teste. Le-am dat teme pentru acasă. Când mi-au adus lucrările, le-am dat note.
O sun pe mama la telefon. Zilnic, de două, trei ori. Vorbim. Între noi, 180 de kilometri. E singură, e optimistă. Într-o zi doar, a fost descumpănită: ”Nu știu cum sunt așa, mai nesigură. Poate de la lumea aceasta, care nu se vede?...”
În urma gravei afirmații a președintelui Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, că proiectul de lege pentru autonomia Ținutului Secuiesc a trecut prin Cameră fără ca să știe cum, președintele României Klaus Iohannis a atacat dur această inconștiență, bănuită a fi fațada unor demersuri subversive pentru România.
„Prezența creștinilor, spunea Sfântul Paisie Aghioritul, este mărturisire de credință.” Și apoi adăuga: „Cineva poate ajuta mult cu rugăciunea, dar tăcerea lui o vor exploata ceilalți și vor spune: Cutare și cutare n-au protestat, prin urmare sunt de partea noastră, sunt de acord cu noi.” Deci, e ok să te rogi în liniște pentru
Cei care ne-au lăsat mărturii despre faţa nevăzută a războiului, sunt veteranii de război, martorii evenimentelor trăite pe câmpul de luptă, în tranşeele bântuite de suferinţe şi învăluite de umbrele morţii. Mărturisirile celor care au supravieţuit acestor orori, dar mai ales scrisorile şi cărţile lor poştale trimise de pe front celor dragi, sunt documente cărora multă vreme nu li s-a dat importanţa cuvenită.
Sunt însușiri umane mult solicitate în aceste „cumplite vremi”, când un dușman invizibil cu ochiul liber, atacă ființa umană, indiferent de naționalitate, vârstă, religie, sex, condiție socială, zonă geografică, etc., atac căruia nu i se poate face față, de cele mai multe ori, în mod eficient.
Putem totuși avea … răbdare, credință și … speranță.
Actualitate