Opinii

 După multe decenii de pace, Europa cunoaște din nou războiul între state. A avut loc războiul din fosta Iugoslavia, ale cărui urme nu s-au stins. În 2022 a izbucnit războiul din Ucraina, care poate aluneca oricând într-un conflict larg. Este în curs conflictul dintre Israel și Iran. Mocnesc alte conflicte. Tema păcii redevine astfel actuală: cum să se prevină războiul, iar în conflicte oamenii să încheie pace?

 
Spuneam ]n articolul trecut că „Natura detestă vidul“, o formulă rece, impersonală care exprimă acelaşi lucru. Spuneam, de asemenea, că etapele unu-cinci ale procesului de însănătoşire te-au făcut să realizezi, poate pentru prima oară, care sunt adevăratele tale sentimente. Ele au furnizat mijloace de purificare şi înnoire, iar în etapele şase-zece, vom mai curăţa ceva din resturile nesănătoase, apoi vom umple golul lăsat de gândurile şi ideile schimonosite şi vătămătoare.

În vremea copilăriei mele, chiar și țăranii care ascultau Vocea Americii și Europa Liberă erau disperați că americanii nu mai sosesc. În disperare de cauză, un anume Mureșan Simion, care luptase în ambele războaie mondiale, spunea odată despre yankei: „Sunt niște porci nerușinați; au spus că vin și nu au mai venit deloc.” Era prin anii 1967–1968. N-a trăit până la evenimentele din 1989, cu atât mai puțin până la intrarea României în NATO și venirea soldaților americani în țară, să ne apere de ruși.

 
Luni, 27 octombrie 2025, în jurul orei 11:30, pe Calea Moldovei din Bistrița, în apropiere de Mall, am văzut cu ochii mei ceea ce au observat și alți mulți cetățeni, civili: erau militari înarmați, cu echipament complet, staționați la intersecțiile importante. 
 
Am simțit un fior de neliniște. Așa arată normalitatea noastră pe timp de pace?! 
 

De fapt, vreau să mă refer la un anume fel de a face lectura unei cărți proaspete. Imboldul unui asemenea stil de lectură s-a închegat de-a lungul zecilor de ani de a da consistență posturii și nevoii de cuvânt scris - al meu și al altora.
Am în vedere mai cu seamă pagina epică.
Ei bine, majoritatea acestor tipărituri e precedată de o prefață, „un cuvânt înainte”. Sau se găsesc opinii ori informații biobibliografice, unele rezumate pe coperta finală.

      La întrebarea pentru cine scriu, poate răspunde fiecare, în felul său: pentru sine, pentru celălalt, pentru toți, pentru nimeni, pentru că altfel nu pot, pentru că scrisul vindecă, pentru că e o pasiune, pentru că hârtia suportă, pentru că „a lăsa nescris este inimii durere”, pentru că scrisul n-a omorât pe nimeni, pentru că e la modă, pentru că post-scrisul nu există, e tot scris, până a deveni citit.

Există o rugăciune pe care mulți dintre creștini o rostim zilnic, dar adesea o facem mecanic, nu pentru că așa am fost învățați de părinți și de mentori, ci pentru că ne grăbim, rostim, fără să îndrăznim să gândim. Dacă am lua un răgaz și am citi cu atenție, cu respect pentru înțelesul textului, am descoperi că până și rugăciunea „Tatăl nostru” are, credem, mici inadvertențe de traducere din versiunea originală.„Sfințească-se Numele Tău!” — iată o sintagmă care, poate, nu e spusă chiar potrivit, pentru că noi, oameni cu păcate fiind, trebuie să știm că Numele Lui este deja Sfânt.

 
Când demonul este izgonit din om, el (spiritul rău) arătăceşte în deşert, căutându-şi odihna fără sorţi de izbândă. Apoi spune: „Mă voi întoarce în casa de unde am plecat.“ Iar când se întoarce o găseşte curată, goală şi aranjată. Atunci iese şi aduce cu sine alte şapte duhuri, mai rele ca dânsul, şi toate intră şi locuiesc acolo. Şi omul ajunge mai rău de cum a fost.

            De fiecare dată cînd se întîmplă o catastrofă – în viața noastră de fiecare zi -, se produc imediat, ca într-o înlănțuire de deflagrații succesive, tot felul de răsturnări de situație în privința „realităților” constatate la fața locului și a presupunerilor care se fac prin comentarea în spațiul public a diferitelor aspecte generate de o situație sau alta. Constatărilor oferite de autorități li se dau, de obicei, o atenție minoră deoarece, de cele mai multe ori, acestea nu sînt credibile.

     
O ediție a celebrului Oxford Dictionary a prezentat drept „cuvânt al anului 2016” expresia „post-adevăr (post-truth)”. Prin ea se desemnau „împrejurările în care faptele obiective au mai puțină influență asupra formării opiniei publice, decât raportarea la sentimente și credințe personale”. Astfel și-a început cariera interpretarea după care am fi intrat în „epoca post-adevărului”.