Opinii

Cărţile sau casetele te pot călăuzi de-a lungul etapelor spre cunoaşterea de sine şi vindecare, dar numai până aici. Un grup de oameni în carne şi oase, care-ţi pot oferi un sprijin interactiv, prezintă o mare valoare terapeutică. Spre deosebire de o familie, din care nu poţi alege să faci parte, aceste grupuri sunt reuniuni de persoane care au nevoi asemănătoare.

Mi-am propus să văd doar partea plină a paharului. Voi încerca să deslușesc taina aceea care ne ține, ca nație, ca popor, de acest pământ. Zic pământ pentru că noi înșine, ca entități, suntem un cumul de elemente extrase din lut, din țărână fertilă. Se spune că patria nu o poți lua cu tine pe talpa pantofilor, iar cei care astăzi au ales să trăiască la mii de kilometri de România confirmă, prin sentimente și comportament, acest adevăr.

De mai bine de 30 de ani, România nu a ieșit în totalitate din deșertul rătăcirii, iar zorile nu se văd la orizont. România prin politicienii ei nu se orientează în lumea de astăzi, probabil din lipsa unui far călăuzitor. Nu au un patrimoniu de gândire și trăire limpede, concis,  și o creație originală printr-o viziune strategică spre viitor.

    La locul cuvenit este așezat  TEODOR  ONIȘOR (1913 – 1973), un  „nume de referință în etnografia, geografia și activitatea desfășurată cu mult profesionalism și devotament în aceste domenii ” și nu numai.

Statisticile arată că natalitatea este în cădere, sociologii dau explicații după grilele lor, politicienii încă nu realizează transferul uriaș de forță de muncă (calificată) din România, spre cele patru vânturi ale planetei. Înlocuirea se face, deocamdată, cu o pleiadă de tineri necalificați, aduși din sudul Asiei, prin care se crede că ar putea să fie salvată economia.

Nu știu cât de la modă or fi prin țară, știu însă că aici, în D., unde de mai multe decenii trăiesc, așa-numitele podcast-urile (în românește s-ar părea că s-a impus forma de post casting), sunt foarte răspândite și îndrăgite. Paleta de oferte este de-a dreptul stufoasă, tematica pe care o abordă, de asemenea. La apariția lui, în 2005, pod casting-ul era prezentat și folosit pentru distribuirea pe internet a fișierelor în format audio, proprietate pe care și-au păstrat-o până în ziua de azi. Personal, le prefer pe cele cu caracter istoric ori politic.

Imaginează-ţi că eşti un copil de şapte ani, care îşi sună la telefon un prieten mai în vârstă pe care îl respectă. Eşti foarte emoţionat, pentru că tocmai ai primit de ziua ta prima bicicletă. Acum vrei ca prietenul să-ţi spună la telefon cum să mergi cu ea.

Destul de mulți nu mai văd astăzi decât ceea ce este în jur și nu acceptă decât ce-i în fața ochilor. Ei privesc cu reticență, unii  cu suficiență, ceea ce este încă alternativă și soluție mai bună. Plini de prejudecăți, unii își fac iluzia că istoria s-a sfârșit în organizări și proceduri de azi. Și se ocupă de propria căpătuială.

În copilărie nu aveam ceas în casă; timpul se derula după legile lui. În zori, ne trezea cocoșul cu un „cucuriguuu” prelung, apoi animalele vorbeau pe limba lor și ne chemau să le hrănim, să le adăpăm. Când răsărea soarele, eram deja în holdă. Tot după mersul soarelui știam când era vremea să luăm pauză, să ne hrănim și noi, cu bucatele aduse în traistă. Spre seară calculam exact cât timp ne mai rămânea pentru a ajunge acasă pe lumină.Noaptea? Cerul spuzit de stele ne indica fiecare oră, fiecare clipă a trecerii timpului.

          În viața de zi cu zi, cel mai obișnuit obicei statornicit în relația dintre oameni este salutul prin ,,strângerea de mână”. El funcționează aproape în orice situație, la întâlnirile cu prietenii sau cunoscuții, la muncă ori în diverse activități socio-umane, în vizitele diplomatice sau de afaceri, simbolizând politețea, respectul  și simpatia față de interlocutori. Strânsul mâinii este un obicei universal și cea mai răspândită formă de salut cunoscută în istorie.