Opinii

Pălărie... Iată alt substantiv din lexicul românilor care așteaptă, resemnat, să dispară.
            Acest cuvânt viitorii lingviști îl vor căuta în dicționar și așa vor afla că a fost „un obiect folosit pentru acoperirea capului (nu, nu pe motiv de rușine), format dintr-o coală de fetru, de paie etc.” („cu boruri” - se ține să se precizeze).

Metafora faunei acvatice se potrivește surprinzător de bine politicii românești contemporane. Într-un bazin tulbure, unde apa nu este niciodată limpede, grindelii și rechinii coexistă într-un echilibru instabil: unii mici, adaptabili, greu de observat, alții mari, impunători, capabili să domine spațiul și să impună direcția curenților. Împreună, alcătuiesc un ecosistem politic în care supraviețuirea depinde mai mult de instinct și adaptare decât de reguli sau merit.

Într-un mare palat de marmură, luminat de candelabre grele și păzit de uși masive, trăia o colonie nevăzută de șoricoi și șoricoaie. Nu erau șoricei obișnuiți, de pivniță, ci unii bine îmbrăcați, cu robe miniaturale, cu glasuri sigure și cu o uimitoare abilitate de a se strecura printre fisurile legii. Acesta era Palatul Justiției, iar micile rozătoare ajunseseră să-l considere casa lor de drept.

Următoarele puncte sunt mai mult sau mai puţin universal valabile şi pot fi aplicate în majoritatea situaţiilor. Foloseşte-le ca reper pentru evaluarea relaţiilor tale prezente.
• Fără abuzuri fizice sau verbale din partea nimănui.

Am revăzut  dăunăzi un film mai vechi, în care lupta pentru apă, în Vestul Sălbatic american și abia cucerit de europeni, nu era defel o găselniță cinematografică, de efect.

„V-am spus, cum mi se pare, de nu veți fi uitat” (vorba fabulistului Gr. Alexandrescu), cum că dincolo de chipul fizic al oamenilor mari din Artă sau viața politică, se poate desluși uneori gingășia un chip feminin.
În penumbra lui Pericle distingem pe Aspazia, în cea a lui Dante pe neuitata Beatrice Portinari, în penumbra lui Lev Tolstoi pe loiala și diligenta Sonia, dincolo de Winston Churchill pe apriga și inteligenta baroneasă Clementine Spencer.

Ceea ce la începutul secolului le părea unora „sfârșitul istoriei” – un neoliberalism care face din competiție esența vieții și exaltă proceduri de decizie, dar tăinuiește realități – lasă în urmă desfigurarea democrației, crize economice, de legitimare și de motivație și războaie. Cine observă faptele își dă seama că Donald Trump a dislocat iluzia. El a reafirmat republicanismul democratic și a restabilit dialogul supraputerilor.

Bucureștiul este retorta în care m-am format ca scriitor și jurnalist, locul în care mi-am crescut copiii și am legat prietenii care au depășit granițele timpului și ale geografiei personale. Revin pe malurile Dâmboviței uneori și o fac cu aceeași emoție ca atunci când, adolescentă fiind, coboram din trenul de Transilvania pe peronul Gării de Nord.

Universitara și scriitoarea sibiană Elena Macavei, președinta Secțiunii pedagogice a Astrei Centrale, ne poartă din nou într-o călătorie fascinantă, de această dată prin ținuturi exotice, într-un nou volum care dezvăluie tainele lumii văzute cu ochii unui explorator pasionat. Cu energie și optimism, autoarea transformă fiecare pagină într-o experiență de descoperire: locuri neștiute, oameni întâlniți și perspective care depășesc orice orizont.

   ISTORIA – „cea mai mare artistă a tuturor timpurilor”, ne prezintă epoci, perioade, popoare, evenimente, personalități, modalități de gândire și de acțiune a oamenilor în „osebite  timpuri”. Ea are o soră, care acolo, unde ea nu poate da răspunsuri mulțumitoare, intervine și o ajută, această soră este   …   LEGENDA.