Opinii

Există foarte multe argumente care susţin cu temeinice dovezi materiale şi arheologice afirmaţia din titlu şi care nicio clipă nu are drept temei susţineri emoţionale.
În esenţă, trebuie să recunoaştem că istoria este o ştiinţă care studiază dezvoltarea societăţii româneşti în diversitatea şi complexitatea ei, precum şi legile care guvernează această dezvoltare.

Am căzut, fără să vreau, în plasa unui adevăr răstălmăcit şi am atras şi pe acei cititorii ai zuiarului „Răsunetul” nr. 5518 din 01.10.2010, care la p.7 au citit articolul meu cu titlu:„SUPLIMENTUL DE ADEVĂR LA «PANTEONULBISTRIŢENILOR»” în care am adus anumite completări la adevărurile invocate de către părintele Nicolae Feier de la Biserica Ortodoxă din centrul municipiului Bistriţa în cartea domniei sale întitulată „PANTEONUL BISTRIŢENILOR” Ed. KARUNA BISTRIŢA, 2008.

8 Martie este o sărbătoare a femeilor recunoscută internaţional, ziua a fost stabilită încă din 1910 de Internaţionala Socialistă, reunită la Copenhaga. După primul Război Mondial s-a fixat data de 8 Martie ca Zi Internaţională a Femeii. Această zi este sărbătorită în foarte multe ţări, în unele este declarată prin lege zi liberă. În China, femeile sunt libere ca o recunoaştere a sărbătorii doar după masă. Cu ocazia acestei zile, femeilor şi fetelor li se dăruiesc cadouri, flori sau alte atenţii. De-a lungul istoriei, femeile au fost preţuite cu totul deosebit.

Coboram spre podul Jelnei (dinspre partea răsăriteană a Bistriţei), loc unde iarna (sau sarea) au mâncat cu poftă bucăţi mari de asfalt. Astfel, mai fac un control la frâne, când la capătul dinspre oraş zăresc Poliţia. Trei agenţi în veste de protecţie oliv-fosforescente aşteaptă ceva, cercetând liniştiţi şoseaua. Misiune, desigur. Mai umblă evazionişti, feluriţi suspecţi, că în democraţie unii socotim libertatea „pe dosul lui invers”.

Prin 1971, în toamnă, se dădea în folosinţă, pe str. Zimbrului din Bistriţa o unitate de învăţământ preşcolar. Cu multe grupe de copii, cu creşă, având condiţii dintre cele mai bune pentru cei peste 200 locatari. Prima directoare a noii unităţi preşcolare a fost Dorina Someşan. După mai bine de 10 ani, conform rotaţiei din vremea aceea, a venit la conducerea Căminului educatoarea Emilia Săsărman, iar după 12 ani, directoare a fost numită Maria Lucia Valea. Aceasta din urmă a predat ştafeta educatoarei Rodica Brănişteanu.

Babele sunt personaje din mitologia populară românească şi, conform tradiţiei, primele nouă zile ale lunii martie sunt considerate „Babe”. Fiecare dintre noi e bine să ne alegem câte o babă şi, în funcţie de cât de frumoasă, de urâtă, de norocoasă ori ghinionistă va fi, aşa ne va merge tot anul. Legenda spune că Babele au rădăcini în Baba Dochia. Aceasta avea un fiu care i-a adus acasă noră împotriva voinţei ei. Dochia i-a dat acesteia un ghem de lână neagră şi a pornit la râu să-l albească. Fata l-a spălat până când i-au sângerat degetele, dar lâna a rămas tot neagră.

Un bărbat aflat încă în puterea vârstei, se trezi cu o gravă afecţiune a vorbirii, după o laringită ce nu voia să mai cedeze. Prezentându-se la medic, fu programat pentru operaţie. Îngrijorat de soarta sa, omul se afla acum în faţa echipei de medici care trebuiau să facă o operaţie complicată, dată fiind dificultatea evidentă de a interveni într-o zonă cum este laringele.

Tranziţia fără de sfârşit în care s-a scufundat ţara de 22 de ani încoace a dus la o scădere demografică fără precedent în întreaga sa istorie. Până şi perioada de după cel de-al doilea război mondial s-a caracterizat printr-o lentă, dar sigură, creştere demografică în România, perioadă care s-a dovedit cu mult mai uşor de trecut decât cea de după dec. 89.

Situaţia de urgenţă din sudul ţării a scos în evidenţă două cazuri în deplin contrast.

Un privitor stă îndelung în gaţa unui tablou şi se vede că oscilează între a achiziţiona sau nu tabloul din faţa lui. Între timp, creatorul picturii se apropie şi intervine:
- Acestui tablou, tinere domn, i-am dedicat zece ani.
- Da? Ei bine- spuse el scoţând portmoneul – iată, vi-l plătesc pe loc spre a fi al meu.
Pictorul luă banii, împachetă tabloul, îl dădu...
-Dar -adăugă cumpărătorul- vreau să vă întreb că într-adevăr aţi lucrat la acest tablou zece ani? (Cât Eminescu pentru „Luceafărul” şi Tolstoi pentru „Anna Karenina”?)