Opinii

Este binecunoscută situaţia neplăcută privind atitudinea unor ţări, mari puteri economice şi politice europene precum Franţa şi Germania care se opun făţiş aderării României la spaţiul Schengen la termenul prevăzut, cea mai vocală fiind Franţa, „sora” noastră mai mare. Aşa sunt însă neamurile cu sânge latin, mai ales având în vedere şi ceva antecedente istorice. Franţa este ţara din Europa occidentală cea mai rigidă faţă de imigranţi, faţă de care are o atitudine aparte, recalcitrantă.

7. 16:00

Normal că privim cu justificată îngrijorare modul în care evoluează lucrurile în jurul unui subiect ce ar fi trebuit să fie simplu, răspunzându-se la o întrebare simplă: „Şi-au făcut România şi Bulgaria (dacă tot jucăm la dublu) temele impuse de UE (şi nu de una sau alta dintre ţări, funcţie de simpatii ori antipatii impuse ori dirijate) şi dacă da, DA, dacă nu, NU”.
Iată, în fond, marea ecuaţie, haideţi fraţilor în cele două ţări egale cu voi ca obligaţii şi drepturi, analizaţi, tehnic, la obiect şi apoi vorbiţi.

Adresat domnilor:
• Emil Boc - Premier
• Gabriel Oprea, Traian Igas, Ioan Botis, Catalin Marian Predoiu, Gheorghe Ialomitianu - ministri
• George Maior- Director SRI

DOMNILOR,

Domnule Presedinte,

Când este vorba de mizeria morală nimic nu mă mai surprinde. Nu de mult timp, un amic îmi spune că mi-a văzut numele pe o listă întocmită de europarlamentarul Tokes Laszlo, pe internet. Motivul ar fi acela că am urmărit persoane din Biserica Reformată, preoţi şi mireni, ca ofiţer de securitate.

Nu vrem să pedalăm, mai mult decât este necesar, pe modul în care ţara noastră este marginalizată şi din motive ciudate, inexplicabile, pare a fi lăsată din nou dincolo de un „spaţiu al liberei circulaţii”.
Şi, poate, nu ne-ar durea atât ac est arbitrariu dacă cei ce ne ostracizează, ne pun în faţă un VETO ciudat şi nedrept nu ar fi cei ce conduc Franţa, ţara pe care România a perceput-o drept soră, prietenă, sprijin.

O populară emisiune americană de televiziune l-a clasat pe preşedintele nostru, Traian Băsescu, pe locul doi în topul celor mai răi oameni de pe mapamond. Picătura, care a umplut paharul, în realizarea acestei performanţe a fost intenţia impozitării vrăjitoarelor de către guvernanţii de azi ai României. Americanii s-au amuzat copios pe seama nuanţelor de violet prezente în vestimentaţia celor de la putere în anumite zile ale săptămânii şi de pelerinajul vrăjitoarelor la „Dunărea albastră” ca să lege şi să dezlege, după cum numai ele ştiu, răul din România.

După ce am aflat de vestea morţii lui Cristian Paţurcă, gândul mi-a fugit la un alt revoluţionar mort prematur, actorul clujean Călin Nemeş, care s-a spânzurat scârbit de evoluţia post-revoluţionară a ţării, în 8 iulie 1993. Dar câţi îşi mai duc aminte de Călin? Şi câţi îşi vor aduce aminte de cantautorul Paţurcă după zece-douăzeci de ani, în această ţară a memoriei ca o tobă cu rezonanţa afectată?

Ungaria a preluat la 1 ianuarie 2011 președinția Uniunii Europene pentru următoarele șase luni de zile. Manifestările festive de la începutul acestui an au fost precedate de o situație politică productivă la Budapesta, alianța aflată la guvernare (FIDESz-KDNP) reușind elaborarea și adoptarea unor proiecte legislative care au produs reacții dintre cele mai diverse la nivel internațional. Unul dintre acestea se referă la adoptarea legislației privind posibilitatea acordării cetățeniei ungare acelor etnici maghiari care trăiesc în diasporă.