Opinii

4. 15:45

După ce mapamondul a râs copios pe seama guvernului Boc care vrea să impoziteze vrăjitoarele, acum va face înconjurul planetei, cu siguranţă, expresia „ministereasa cu sânge-n păsărică.”

Istoria nu trebuie uitată. Ea este cartea de căpătâi a lumii. O lume, o ţară, care nu-şi respectă istoria îşi amanetează viitorul.
Noi, românii, suntem sideraţi că, deşi am fost totdeauna aici la fruntariile Europei şi paznici ai acestora, suntem acum stigmatizaţi ca şi cum am fi dincolo de zidurile cetăţii unite.
Odinioară, Ştefan cel Mare şi Sfânt era „atlet al creştinătăţii”, paznic la fruntariile Europei şi acum, cu stupefacţie, vedem că politicul bate tehnicul.
Suntem prima ţară după Franţa, francofonă, şi tocmai „sora noastră” ne aruncă anatema.

Pentru mine‚ „străinul”, care nu am mâncat salam de soia, dar mănânc pâine de înstrăinat, de emigrant de 30 de ani, sosirea acasă, în România mea natală, îmi dă o stare psihică deosebită, personală. Nu am să descriu simţirile si trăirile pe care le am pentru a nu da apă la moara răilor să comenteze că fac paradă. Nu am făcut paradă, parade în viaţa mea, nu am avut de ce şi nici pentru ce sau cine. Dar îmi place să privesc paradele lumii, cu atenţie, şi mai ales pe cei ce le pun la cale, le conduc.

Dacă se vor impozita vrăjitoarele datorită hămeselii financiare a guvernului, măsură ce-a făcut deliciul unei televiziuni americane, un fel de taxă pentru practicarea fraieririi naivilor şi a ignoranţilor, nu înţeleg cum de s-a omis o altă categorie prestatoare de servicii. Mă refer la curve. Ele, faţă de vrăjitoare, ca să mă exprim ghiduş, măcar fac o treabă palpabilă, nu vând clienţilor iluzii, se străduiesc să ofere satisfacţii pe bune.

După cum s-a spus, sufletul omenesc este mereu în pelerinaj de la lege la iubire, de la disciplină la libertate, de pe tărâmul moral pe cel spiritual. Ne naştem cu iubirea în inimă, şi când conştientizăm acest lucru un simplu semn de iubire capătă pentru noi o valoare nepieritoare. Primul semn de iubire ni-l dau părinţii noştri, dar nu toţi copiii au şansa să fie în perioada primii copilării doar cu părinţii lor şi să li se vorbească despre Dumnezeu.

De la 16 ani ţi-am îmbrãcat uniforma şi mergeam ţanţoş, mândru cã m-am alãturat ţie. Am purtat-o vreme de 39 de ani calendaristici. Ti-am dedicat anii tinereţii şi anii maturitãţii mele. Nu m-am jucat cu tine, nu te-am pãcãlit, nu te-am trãdat. Ai ocupat întotdeauna locul de onoare în preocupãrile mele. Pânã şi familia mi-am trecut-o pe locul doi, gândindu-mã eu cã, atunci când puterile nu-mi vor mai permite sã te slujesc, mã voi ocupa şi de familie, crezând cã tu nu mã vei lãsa de izbelişte tocmai atunci.

1. 1-14:00 - 14:50

Citind „Răsunetul” din 11.01.2011, m-a interesat îndeosebi un articol foarte simţit şi valoros despre Eminescu a d-lui prof. Leon Muti din Rebrişoara. Cinste lui. Voiam şi să aflu telefonul domniei sale, să-l felicit. Trecând la pag. 3, citesc articolul d-rei Carmen Bulz: „Antonescu: Mă aşteptam ca presa să pună presiune pe Băsescu, dar i se elogiază golănia”. Citatul din Antonescu mă şocase şi pe mine, auzindu-l pe Antonescu la TV.

Culmea cinismului abordat de premierul Emil Boc la trecerea dintre ani a fost atunci când mulţumea poporului român pentru „înţelepciunea” de care a dat dovadă în atitudinea lui de nepăsare faţă de măsurile de austeritate impuse în anul 2010 care „vor duce la o viaţă mai bună în anul 2011”.