Opinii

Dincolo de semnificaţia lui sentimentală, intimă şi memorialistico- familială, albumul, atunci când este vorba de un scriitor, are şi una istorico-literară. Îmbinând imaginile fotografice cu texte esenţiale explicative sau caracterizante,Albumul literar este o sursă bibliografică de prima mână. Un asemenea Album este tipărit la sfârşitul anului 2009 de către Liga Culturală a Românilor de Pretutindeni, în colaborare cu Editura Semne,închinat poetului basarabean Grigore Vieru, (1934-2009), dispărut în mod tragic în urma unui accident de maşină la începutul anului de curând încheiat.

Vin zăpezile.
Veşnicia îmbracă
sumane albe.

,, În această cărticică s-au adunat visurile copiilor, toate emoţiile pe care le-a declanşat începutul anilor de şcoală, toată dragostea lor pentru doamna lor învăţătoare”.
( Anca Rus, Monica Hiticaş)

Poate e prea repede să scriu despre George Gavriluţiu, deşi, după ce l-am vizitat la spital, mi-am spus în sinea mea, foarte-foarte întristat: Doamne, iar voi scrie un necrolog despre un prieten. Se vede că s-a grăbit să-mi adeverească bănuiala, încât acum trebuie să folosesc despre el verbe la timpul trecut: era, fusese, a fost, avea…

Din fericire, autorul acestor note de reporter, nu se află decît în preajma ... nunţii de aur. Şi, cu evlavie mărturiseşte că, pînă în momentul în care, un bun amic, respectiv, inginerul comelfist Dorin Abagiu, i-a mărturisit că a participat la un eveniment de gen „nuntă după nunţi”, n-a dat nici două „karate” pe asemenea sindrofii. Şi poate că nici nu o făcea dacă, în relatarea, fie şi sumară, nu se întâlneau: 24 ianuarie 1960, cu 60 de familii de albine-albine, cu 60 de familii omeneşti-omeneşti, invitate într-o cetate a bunei dispoziţii.

Fiecare intelectual doreşte să ştie cât mai mult despre fenomenele paranormale, curiozitatea şi ambiţia a împins pe unii ca să studieze şi mai la urmă să experimenteze.

Luând marţi dimineaţa ziarul de faţă, nu mică mi-a fost surpriza să văd că în paginile cotidianului nostru reapare rubrica ”La noi” şi numele scriitorului, publicistului şi profesorului Cornel Cotuţiu. Se reia astfel, salutar, o rubrică de analiză cotidiană pe care cititorii o apreciau pentru nervul, aciditatea, acribia ce o probau. Oamenii se despart atunci când vicisitudinile vieţii sau vectori mai puternici impun, anumite situaţii aflându-se deasupra noastră, dar bine este când lucrurile se pot reface. Ne refacem sănătatea, unele situaţii, speranţele.

În afara unor lucrări de „specialitate” de pe vremea lui Moş Teacă (totuşi, pe atunci filatelia era „mişcare de mase”, de unde se vede că tot răul are şi un zi de bine), care mai mult încurcă şi derutează pe cititor, fără să-i aducă vreo cât de măruntă lămurire, identificăm cu nelinişte şi lucrări purtând acelaşi stigmat. Mai mult încă, materialele şi pliantele publicitare comise de către ROMFILATELIA abundă de terminologie confuză şi atipică. Un colecţionar începător neavizat o poate însuşi, iar apoi utiliza ca atare, fără a avea idee că greşeşte.

Mircea Lungu este unul din poeţii semnificativi ai spaţiului de la Pontul Euxin şi nu numai. În cartea de poeme, apărută în 2009, la Editura Ponto din Constanţa, aflate sub lumina lirică a lui Walt Whitman, „Cântec despre mine – Song of my self”, sugestiv intitulată „Sunt şi cuvintele tale, urmaşul lui Ovidiu stă parcă în mijlocul unei mări veşnice şi albastre, apa vie, apa primordială, apa cosmică, de unde ca un Ullisee modern, aruncă spre şi în lume, chiar cu viaţa sa marinărească, cu marea însăşi, ca un bumerang albastru, prun care plutesc lumina eternă a timpului şi aburii vieţii.

Vremurile noastre, bolnave de sexualitate şi plăceri dobitoceşti nu pot închipui vreo fiinţă a Pământului fără asemenea preocupări, deşi există cu miile şi zecile de mii. Dar cum să vadă orbul (de bunăvoie) lumina? Judecă pe alţii, chiar cele mai ilustre personalităţi ale istoriei după propria minte. Cunoscutul romancier britanic exprimă în „Codurile…” sale ceea ce simte şi gândeşte un segment foarte mare-din păcate- al publicului, occidental cu deosebire, unde credinţa se stinge. Altfel n-r fi măscăriile lui best- seellere după care aleargă cu limba de-un cot atâta lume pierdută.