Opinii
Am fost liberă, fericită într-un cartier din oraş până într-o zi, când, cu mare tam-tam, cu TV am fost prinsă împreună cu prietenul meu Gruia, aruncaţi în maşină cu cei 7 puiuţi de 3 săptămâni. Nu puteam să-mi părăsesc puii şi să fug, aşa că am ajuns la adăpostul de câini, unde mai erau vreo 50 de suflete înghesuite, 3-4 pe 1 mp.
M-am ascuns într-un colţ de frică să nu ne atace ceilalţi câini, deoarece, îngrozită, aveam impresia că vine să ne facă rău!!
Timp de aproape 20 de ani, de când decembrie ’89 a împrăştiat valorile din această ţară în cele patru vânturi, agricultura, odată ramură de bază a economiei, a fost dată uitării. Sute de mii de hectare de terenuri agricole, păşuni, fâneţe, au rămas de izbelişte şi, deşi guvernaţii vechi şi noi cunosc această situaţie catastrofală, nu se face nimic în acest sens.
O veche zicală românească grăieşte că, dacă te bagi în tărâţe, nişte patrupede cu rât gros, a căror plăcere maximă este să se tăvălească în glod, te halesc cu fulgi cu tot, de parcă nici n-ai fi fost pe aceste bistriţo-năsăudene plaiuri. Ei, bine, deşi sunt niţeluş păţită, adică am simţit pe pielea mea arsura dulcei răzbunări, declar pe propria-mi răspundere că nu m-am învăţat minte şi nici nu-s şanse să mă învăţ vreodată, după ce o viaţă am arat hectare de hârtie semănând cuvintele, care-mi exprimau gândul.
In fiecare an,la 22 martie, omenirea se intoarce cu gandul la elemental vital
al Terrei : APA. Cu toate ca suprafata planetei noastre este acoperita in proportie de
75% din acest lichid indispensabil vietii, numai un foarte mic procent este disponibil
pentru consumul efectiv al oamenilor. Si totusi APA este risipita si amenintata de di-
verse abuzuri ale marilor companii sau chiar ale populatiei.
Proiectul national “ Apa cea de toate zilele” isi propune sa sensibilizeze co-
În mod sigur că, mai ales cei care, cum se spune, „sunt trecuţi, cu un miez, de amiază” îşi mai aduc aminte de ceea ce se numea, în perioada regimului de democraţie populară, cu predilecţie în mediul rural - „comisiile de împăciuire”. Şi care funcţionau în cadrul sfaturilor, la fel de populare şi, desigur, comunale. Au mai redevenit apoi în vogă, cel puţin pe Valea Someşului Superior, adunările obşteşti săteşti, cunoscute sub strigarea „la porunci” şi care se ţineau duminicile, în mod sigur, după ieşirea credincioşilor de la biserică.
Excepţionalul pedagog şi om de şcoală, Vasile Petri, socotea că trei lucruri sunt mai anevoie în viaţă: a naşte, a domni şi a învăţa pe alţii.
Cum să-i explici tânărului ce-i dragostea, ca să-şi poată închipui, să identifice aceste sentimente, să ştie ce să facă cu ele.
În urmă cu 650 de ani principele maramureşan Dragoş întemeiază statul feudal Moldova. În istoriografia românească acest act este cunoscut sub denumirea de DESCĂLECATUL. “Iar Dragoş voievod au descălecat întâi pe apa Moldovei, mai apoi au descălecat locul Baia şi alte locuri de-a lungul apelor şi izvoarelor, şi şi-au făcut pecete domnească pentru toată ţara un cap de bour. Şi au domnit Dragoş voievod 2 ani” (Cf.I.Bogdan – Vechile Cronice Moldovenesci până la Urechia – Bucuresci, 1891).
Paradoxul finalului deceniului doi din mileniul trei, care cică, de nu va fi religios, atunci n-o să mai fie deloc, pare a fi depăşit de evenimente. Iar aceasta nu atât prin faptul că Occidentul dezvoltat, dar „încrizat” nu prea este dus la biserică ori că alocă cam puţin la cădelniţe şi tămâie. Ci din pricină că, iată, la modul cotidian, se prăbuşesc într-o cavalcadă de-a dreptul nebunatică, toate miturile organizării sociale.
Actualitate