Opinii
În anul 1992, la Rio de Janeiro s-a desfăşurat prima întâlnire la nivel înalt, cu o impresionantă participare, vizând viitorul planetei noastre. La începutul ultimului deceniu al mileniului trecut s-a tras un puternic semnal de alarmă. Emisiile de noxe în atmosferă pun în pericol viaţa pe pământ. Se vorbea, la acea dată, de vreo două decenii, despre urmările catastrofale ale efectului de seră. Emisiile de noxe din perioada exploziei industriale au contribuit la subţierea stratului de ozon, care protejează planeta de razele solare.
Neşansa actualei coaliţii PD-L – PSD aflate la guvernare este declanşarea şi acutizarea crizei economice şi financiare globale şi iminenta recesiune, care înseamnă şi scăderea consumului, deşi în ianuarie a.c. vânzările de alimente, în general, au cunoscut o creştere cu 18% faţă de luna decembrie 2008. Ce să însemne asta? Panică! Spaima zilei de mâine, aşa că “puţin, este plictisitor, dar mult, e mai mult”. Cele două partide mari aflate la putere sunt două organizaţii, două “maşini” politice care exprimă ideologii asemănătoare.
Nu putem, dar mai cu seamă , nu dorim, cel puţin de această dată să înotăm împotriva curentului. A celui mediatic. Nu numai pentru că finalul săptămânii trecute a constituit mijloc de „marţiuş-mărţişor” cât mai ales din pricina unor războaie a declaraţiilor, în care, s-au bătut cap în cap, mârlănia diplomatică, cu formele ei de manifestare concretă.
Cartea Sensul vieţii, publicată în anul 1933 şi scrisă de medicul-psiholog Alfred Adler, este o operă din care putem învăţa lucruri deosebit de utile.
Prin exemplele date, autorul explică, în mod ştiinţific, faptul că omul este în aşa fel construit încât nu poate progresa în dezvoltarea sa autentică decât dacă trăieşte şi năzuieşte ca parte a întregului.
Nevoia unui împrunut de la FMI bulversează alert apele politicii româneşti în flux şi reflux, adică aprobator sau temător la extrem, fiindcă noi am mai fost în jugul FMI-ului în anii ’90. Este organizaţia despre care se spune că “organizează sărăcia popoarelor”. Pe drept, Ceauşescu a căutat să scape de datoria externă, fiindcă era vorba de “dobânzi tâlhăreşti”. Vom intra în morminte şi angaralele neplătite vor rănmâne altora ,ca un blestem, moştenire “urmaşilor şi urmaşilor noştri”.
Satul Păltineasa, situat în sud-vestul Dealurilor Năsăudului şi Suplaiului, la contactul a trei zone etnografice, constituie fără îndoială unul din cotiturile pământului transilvan asupra căruia natura şi istoria şi-au revărsat cu dărnicie bunurile lor principale – liniştea-credinţa. Administrativ, alături de încă şapte sate, aparţine comunei Spermezeu, având în prezent 45 gospodării în care trăiesc 205 suflete.
Nu dorim absolut deloc a vă încurca. În sensul de a face confuzia între arealul patronat de celebrul Tănase Todoran de la Salva şi, partea stângă a trotuarului pendinte de „Casa Albă” a judeţului nostru, privită din faţă, situat pe o altă arteră cu nume la fel de măreţ, respectiv, 1 Dcembrie 1918, Bistriţa. Pentru că „Mocirla” de pe Someşul Mare este una, iar cea din municipiu, o cu totul altă poveste. De care nu scriam, dacă nu ne atrăgea „de atenţie” tocmai un angajat al uneia dintre cele două instituţii din fruntea acestor ţinuturi, adică, Prefectura şi Consiliul Judeţean.
Ploile din zilele babelor au spălat rugina iernii, iar prin smocurile uscate s-au ivit firişoarele de-un verde crud ale ierbii, dând semnalul reintrării într-un nou ciclu de viaţă. Ritualul ancestral al reînvierii m-a captivat cu spectacolul lui din copilărie, când aşteptam, cu nerăbdare, ziua în care mi se dădea voie să las ghetele în casă şi să fac primii paşi prin curte, simţind în tălpi atingerea mătăsoasă a primelor fire de iarbă. Trăiam o bucurie imposibil de exprimat în cuvinte.
În acest an luna martie a pornit jucăuşa şi vesela fiică a Anului, Primăvara, şi la şcoala şi grădiniţa din Ciosa pentru a sărbători pe cea mai iubită fiinţă din lume, „mama”.
Cu bagheta-i fermecată în preocuparea ei de a trezi natura la viaţă, a transformat copiii într-o paletă bogată de flori.
Actualitate