Opinii

Aceasta a fost întâietatea intrării lor în limbajul bisericesc.
     Într-una din zilele Crăciunului, ieșind de la liturghie, a început să stăruie în mintea mea două sintagme:„miluiește-ne pe noi” și „îndură-te spre noi”. Amândouă adresate lui Dumnezeu,
     Eram nerăbdător să deschid  „Dicționarul explicativ al Limbii române”.
     Privitor la „Milă”, (din slavonă - „mila”) și derivatele sale - „miluiește-ne pe noi”:
     * sentiment de compasiune pentru suferințele cuiva;

Aho, aho, copii si frați,
Stați puțin și nu mânați,Lângă boi v-alăturațiȘi cuvântul mi-ascultați.Mâine anul se-nnoieștePlugușorul se porneșteȘi începe a uraPe la case a colinda

 „Statul paralel” nu este fructul unei speculații. Chiar o personalitate cu răspunderi majore, președintele ales al SUA, Donald Trump, a vorbit repetat de măsuri pentru a se ieși din situația creată prin dublarea statului existent cu conjurații și acțiuni contrare democrației.

”Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.” –  1 Tesaloniceni 5, 16-18
Dragi cititori, ne aflăm încă sub bucuria Nașterii Mântuitorului în peștera din Betleem și ne răsună în inimi colindul ”Astăzi S-a născut Hristos / Mesia chip luminos / Lăudați și cântați / Și vă bucurați!” Bucuria aceasta ni s-a transmis peste veacuri pentru că în minunea Nașterii lui Hristos Dumnezeu ne-a arătat marea Sa iubire de oameni.

Ființa umană nu are asemănare între toate celelalte care îl completează și îi servesc, frumusețea și profunzimea cugetării despre sine și lumea în care viețuiește. În multitudinea de întrebări ce par să ne copleșească, una este de cea mai mare înălțime intelectuală, dar și de cea mai mare complexitate:

Cu ocazia marilor praznice, și nu numai, ANDREI, din harul lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, adresează clerului, cinului monahal și credincioșilor din cuprinsul Mitropoliei un cuvânt de învățătură cuprins într-o „pastorală” care se citește în toate bisericile.

Forfotă. Aglomerație în magazine, pe străzi, în parcările din fața centrelor comerciale din micile sau marile orașe.
Printre mașinile parcate mai străbate câte un pui de om, îmbrăcat modest, uneori cu fața murdară, unsă cu ketchup de la feliile de pizza cumpărate sau primite de la cei sosiți.
Cui nu îi este milă de un suflețel care cere un leu pentru un covrig, în prag de sărbători? Oricât de grăbit ai fi, te oprești și îndeplinești rugămintea copilului. Fără să pui întrebări de niciun fel.

Minunile nu se cer explicate. Ele depășesc ceea ce numim rațiune, capacitatea momentană de cunoaștere. Adesea, sunt suspendate legile naturii sau ale firii omenești și  pentru a înțelege acestea, este necesară credința. De pildă, nu putem explica cum au fost hrănite mulțime de  cinci și zece mii de suflete dintr-o pâine de orz și doi pești. Ștința omenească de azi ne spune că a fost o multiplicare miraculoasă a materiei, dar dincolo de aceasta, cunoașterea omenească nu a putut pătrunde.

Nu poți să nu constați cu tristețe că, în ani de oportunități de formare și informare, la noi ajung la decizii inși care citesc puțin și pricep tot atât de puțin. Faptul se putea observa ușor zilele trecute în intervenția plină de imprecații („fascistoid”, „legionaroid”, „vândut”, „atac la judecători” etc.) a ministrului actual de interne. Sunt oare juriști care nu stăpânesc cuvintele folosite, chiar dacă se dau emfatic și „prof. dr.”?

Dragi cititori! Plecând de la acest ”Vino și vezi!” din Evanghelie, pe care îl găsim foarte prezent în Pasul 12, și care este adresat dependentului care mai suferă, aș vrea să vă pun la suflet o viziune ortodoxă a Pasului, deoarece boala dependenței ne privește pe toți deopotrivă și clerici și mireni și de alte religii sau etnii. Boala aceasta nu ține, însă, cont de toate acestea, ci vrea cu tot dinadinsul să-l coboare pe om în ”întunericul cel mai dinafară!”