Opinii

Elitele filozofice și nobiliare ale Franței, din secolul al XVIII-lea au pus masiv sub semnul întrebării existența unui Creator al Omului și Universului. Conform acestora, Dumnezeu ar fi creat totul, a pus Legi fizice și morale și a plecat foarte departe, lăsând lumea să-și urmeze cursul, având treburi mult mai importante decât ridicolele noastre ciorovăieli.

   Vădit incapabili, în România responsabili politici și intelectuali nu se uită la ceea ce au făcut și pot face și mută discuția în jurul vorbelor goale. Ei se joacă cu cuvinte, ca să nu spunem, cu noțiuni, căci nu par să le stăpânească pe acestea.

Înainte de Revoluţia din decembrie 1989, promovările în funcţii politice, dar şi în cele administrative, se făceau în marea lor majoritate numai pe bază de dosarul politic de cadre. Mai exact, să ai calitatea de membru p.c.r., să provii din rândurile clasei muncitoare, să nu fi avut condamnări etc. Cum a fost şi cazul cuplului de politruci Pintea - Mohan, doi agronomi mediocri, primul ajuns în funcţia de secretar al comitetului judeţean p.c.r. cu probleme de agricultură, iar al doilea, din strungar de Mediaş în funcţia de general al Direcţiei agricole judeţene.

    ,,-Acum mă duc să mă întâlnesc cu tata.” (Cornel Cotuțiu)
De obicei Cornel Cotuțiu se așază în biserică pe un rând de scaune, în spatele meu, cum s-ar zice, îmi ,,suflă în ceafă”.
Cu ani buni în urmă, după ce preotul de la Biserica Greco-Catolică, ,,Sfinții Petru și Pavel” din Beclean, a citit Evanghelia, el mi-a șoptit: ,,-Acum mă duc să mă întâlnesc cu tata.”, s-a ridicat și a plecat. Nu am priceput ce ar fi vrut să-mi zică și am trecut spusele lui în rubrica ,,bizarerii Cornel Cotuțiu”.

"După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi, am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre." – Pasul 12

  Îmi spuneam, până mai adineaori, că decembrie e luna cu cele mai multe evenimente: Ziua națională, zile de calendar religios, aniversări laice, comemorări. Și iată-l primind și alte evenimente; cum sunt cele declanșate la sfârșit de neguros  noiembrie și deversate penibil în ultima lună a anului; adică, crampele provocate de pățaniile electorale și care îngroașă starea de tensiune în care suntem.
     Suntem un popor sau o populație? Oricare ar fi ipostaza, ea nu e străină de calificativul „dezbinare”.

Din nefericire, „statul paralel” nu este deloc o figură retorică în polemica publică și nici doar metaforă. El este deocamdată realitate, cu efecte nefaste, fără echivoc.

            În muzica populară românească stau ascunse frumuseți și valori nebănuite, care reînvie și se lasă descoperite prin glasul unor cântăreți talentați ce fac din această artă un izvor de bucurie, de sănătate și frumusețe spirituală.  Cristian Pomohaci este unul dintre cei mai autentici reprezentanți ai cântecului popular din Ținutul năsăudean, care modelează inimi, înnobilează sufletul și transmite fiorul celor mai alese sentimente umane.

Uff!!! Am oprit constituțional cărul cu fân al democrației româești  tocmai pe buza prăpastiei și în ultimele două minute din ceasul al doisprezecelea.  Vehiculul mergea singur, fantomatic. Pe loitrea carului nu mai era nimeni.
        În car erau banii mulți pentru cele două tururi de prezidențiale și care s-au dus în hău prin „parbrizul ” carului și pe sub loitre. Dar cui îi pasă de bani în Țara risipei? Cazul nu este o excepție, aceasta e regula.

 
Pasul Doisprezece e realizarea unei vieţi transformate. Persoana care a început să lucreze Paşii a devenit o persoană diferită. Există o mare probabilitate, dar nu o imposibilitate, ca în acest stadiu să nu apară probleme cu consumul. Aici, întrebarea din inima gândirii şi practicii A.A. are cel mai mult sens: alcoolicul devine abstinent pentru a lucra cei Doisprezece Paşi sau el face cei Doisprezece Paşi pentru a deveni abstinent?