Opinii

E aproape un obicei ca, la început de an, televiziunile să ne arate cît de risipitori sîntem cu alimentele. Și asta după ce, tot aceste mijloace de difuzare a știrilor senzaționale, de-a lungul a săptămîni și săptămîni, încercau să ne convingă că sărbătorile sînt mari bucurii ale burții și nu ale adunării între cele spirituale. Se spune că aproximativ 40% din totalul alimentelor cultivate rămân nemâncare și ajung să fie risipite, aruncate preponderent la tomberon. Pe plan mondial. Ca și în țar noastră. Ar fi vorba de vreo 2,5 miliarde de tone în fiecare an.

Cinstiți și iubiți cititori, haideți să fim, măcar pentru o clipă, alături de poetul național Mihai Eminescu, deoarece împreună cu el putem explora Universul până dăm de Luceafăr, putem coborî în istorie până în timpul lui Mircea cel Bătrân sau Vlad Țepeș, putem mai bine înțelege basmele și legendele populare, și mai ales putem simți potrivirea cuvintelor în versuri de o inegalabilă frumusețe și muzicalitate.

Dragi cititori! Continuăm în acest articol subiectul codependenței, și vom trece în revistă câteva din simptomele acesteia și cum se manifestă la persoana codependentă.

Abordări ce păreau de neînlocuit, tot mai uzate  de abuzuri, fărădelegi, falsificări și eșecuri ale anilor recenți, au început să fie  puse sub semnul întrebării, încât o reorganizare instituțională și culturală se anunță în multe locuri.

Stiri șoc, știri cutremurătoare, știri bombă ( bombă la propriu – wow).
De la un canal TV la altul, întreaga mass-media, presa de orice gen, oferă știri pe tava într-o competiție plină de sarcasm, fiecare dorindu-și exclusivitate și cel mai bun rating .
           Trăim într-o lume în care orice tip de eveniment, de orice gen și din orice punct planetar, poate sa fie știut (aflat) și vizualizat în secunde de la producerea lui . O întreaga lume devine martoră a faptelor si întamplarilor de pe marea scena pe care trăim.

„Cerul deasupră schimbi,
Nu sufletul, marea trecând-o.”
(Horațiu)
Spre finele anului care tocmai și-a stins luminile, o cunoștință foarte bună îmi solicita sfatul dacă/sau nu, să se mute la țară.
Dacă te-ai născut acolo și te-ai orășenizat, nostalgia după ceea ce ai lăsat cândva în urmă, te va însoți toată viața. Nu te va omorî, desigur, ci numai ca un fel de ghimpe-impediment. Zic și cântecele populare că niciun dor nu te omoară:
„Minte doru ca ș-un câne,

 
Dragi cititori! Acum la început de an nou, vreau să vă urez un călduros ”La mulți ani!” bucurii și binecuvântări duhovnicești, pacea să vi se aștearnă în suflet, Dumnezeu să vă dea curajul de a înfrunta provocările vieții și fiecare zi la rândul ei să vă gasească cât mai aproape de Dumnezeu.

   Am pășit de curând în anul 2025, alături de familie și de cei apropiați. Începerea unui nou an îți dă prilejul să faci o inventariere, mai sumară ori mai amănunțită a celor ce au trecut, să-ți amintești de fapte, întâmplări, etc. mai plăcute sau mai puțin plăcute. Acumulând ani mulți de viață, s-au acumulat odată cu ei o mulțime de amintiri, de gânduri, pe care încerci să le ordonezi, să le clasifici, mai ales în nopțile când somnul se depărtează de parcă l-ar paște un mare pericol.