Portret

Un fenomen plăcut şi o bucurie debordantă, care radiază ochilor, sufletului şi inimii deosebite satisfacţii, se produce atunci când admirăm frumoase, captivante, reuşite şi edificatoare lucrări plastice, aparţinând unor conjudeţeni de ai noştri sau locuitori ai municipiului Bistriţa.

Ce-i timpul distinsule prieten al sufletului meu? În trecutul veac, Gabaret Ibrăileanu, în „Privind viaţa” spunea: „Se ştie că trece timpul. Dar, timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp. După cum unui călător din tren i se pare că trec arborii din câmpie, aşa şi nouă ni se pare că trece timpul. În realitate, nici arborii, nici timpul nu trec, noi suntem acei ce trecem. Timpul e veşnic acelaşi, asemenea lui şi în repaos etern ca şi spaţiul”.

Unii spun că epoca romantismului în artă s-a încheiat, alţii că ea continuă.
De pe malul continuităţii romantice, un artist plastic, parcă mereu adolescent, un pictor aerian-blond, cu ochi albaştri, cutreieră de ani de zile străzile şi pasajele medievale ale vechiului burg săsesc transilvan – Nosa - Bistriţa.

I-a plăcut din totdeauna uniforma, ordinea, iar într-o familie de militari precum cea a părintelui său, fost aghiotant al comandantului Diviziei 2 Vânători de Munte Bistrița și fost combatant în cea de-a doua mare conflagrație mondială,a avut posibilitatea să înțeleagă încă din fragedă pruncie aproape din interiorul instituției militare nu numai partea frumoasă a milităriei, dar și ce înseamnă rigorile disciplinei, greutățile și privațiunile serviciului militar.

Maria Lupşa şi-a dedicat întreaga carieră în folosul comunităţii bistriţene. Timp de aproape 35 de ani, singurul său loc de muncă a fost în administraţia publică judeţeană. Oricine a intrat în Palatul Administrativ, cu treabă la “judeţ”, s-a întâlnit cu un chip blând, o voce răguşită, dar mereu dispusă să-ţi dea explicaţii, să te ajute.

Săptămâna trecută, în cadru festiv, şi-a luat rămas bun de la colegi. Emoţii, regrete, amintiri, dar un nou început. Astăzi este ultima zi de muncă!

Unul dintre cele mai vechi cluburi de dans sportiv din țară, Clubul de Dans Sportiv ”Floris”, Bistrița aniversează vineri, 3 octombrie 2014, 30 de ani de existență neîntreruptă, păstrând neschimbat profilul până astăzi, chiar dacă la înființare, în anul 1984, s-a numit dans de societate și bune maniere, iar după Revoluție s-a numit dans sportiv. Vechimea clubului condus de la început și până astăzi de antrenoarea Florica Budușan este înnobilată de renumele dobândit prin valoarea sportivilor și nenumăratele titluri de campioni ale acestora.

Ca să ajungi în Feleac (comuna Nuşeni) este absolut obligatoriu să circuli pe Drumul Judeţean Chiraleş – Nuşeni. Este impropriu să-i spunem judeţean deoarece, pe unele porţiuni, este impracticabil. Dar să lăsăm pe şoferul care ne însoţeşte să-şi descarce nervii pe mai marii drumurilor şi să ne bucurăm, la intrarea în Feleac, de o privelişte fermecătoare, un adevărat colţ de rai. Inginerul silvic Gheorghe Gherman, stabilit aici în urmă cu vreo 25 ani, ne invită, mai întâi, într-o curte bătrânească de când veacul. Intrăm, aşadar, într-o gospodărie care impune un mare respect.

Toţi cunoaştem şi recunoaştem că lumea satului a dat şi continuă să dea mari valori umane în toate domeniile de activitate. Mai puţin poate se ştie faptul că în spatele acestor împliniri, izbânzi, succese, înfăptuiri, realizări stau multă trudă şi eforturi dublate de sacrificii uneori chiar de durere.

La cei 75 ani de existenţă, cu o minte ageră, vioi şi cu un talent muzical înnăscut, Viorel Neamţu din Feldru, de la nr. 227, ne încântă şi ne uimeşte cu vioara copilului lui de suflet, demonstrându-ne, cu patos, cum se cântă adevărat, româneşte, la nunta noastră tradiţională, la clacă, şezători, plecări în armată, el fiind un experimentat „primaş” (viorist) în domeniu.