Portret

În anul acesta am avut bucuria sfântă de a intra în sediul C.N.S.A.S şi a citi declaraţia bunicului meu,dată în sediul Securităţii din Bistriţa la data de 10 martie 1949. Vă mărturisesc că,am plâns de emoţie parcurgându-i declaraţia ,mai ales că scrisul lui seamănă foarte bine cu cel al tatălui meu.

Viaţa lui Leonida Bodiu ,reconstituită după propriile sale declaraţii date în anchetă ar putea constitui punctul de plecare al unui scenariu de film.Pe baza noilor dovezi primite de la C.N.S.A.S în acest an suntem în măsură să aducem în faţa cititorilor noştri noi aspecte din viaţa locotenentului Bodiu Leonida şi a organizaţiei sale Liga Naţională Creştină.
Trebuie să menţionăm faptul că în biografia locotenentului Bodiu Leonida există două incertitudini:
1.dacă a dezertat la nemţi ca ofiţer al Diviziei ‘’Tudor Vladimirescu’’ sau a căzut prizonier

Dintre cele şaizeci şi şase de persoane condamnate în dosarul Liga Naţională Creştină,cea mai importantă organizaţie anticomunistă din judeţul Bistriţa-Năsăud, la ani grei de temniţă pentru că au avut curajul să spere în virtuţile adevărului şi libertăţii ne impresionează drama trăită de Burdeţ Domnica,un copil care la împlinirea vârstei majoratului va cunoaşte regimul dur al închisorii comuniste dar şi lipsa iubirii părinteşti,statul comunist ,prin organele Securităţii din Bistriţa lăsându-o orfană de tată.

O înregistrare realizată în urmă cu aproximativ 20 de ani pe o bandă de reportofon îi luam un interviu doctorului veterinar Ioan Apahideanu, directorul general al Hergheliilor de cai din România, cunoscut mai târziu şi în zilele noastre ca Centrul Republican de Creştere şi Calificare a Calului, funcţie pe care a deţinut-o din anul 1961.

S-a născut în oraşul Bistriţa în data de 20 mai 1930 din părinţii Mihail care împlinise 32 de ani şi Ioana în vârstă de 21 de ani . Naşterea a fost trecută în registrul Stării Civile la nr. 110 în data de 22 mai 1930 conform copiei legalizate după certificatul de naştere aflată în arhiva Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu „ din Bistriţa.
A studiat în oraşul Bistriţa apoi a urmat Facultatea de Ştiinţe Naturale-Geografie-secţia biologică din cadrul Universităţii „Victor Babeş „ din Cluj .

Mandria de a fi roman ar trebui sa fie "un proiect, nu o statie terminus". "Mandria trebuie sa fie opera de civilizatie, de zi cu zi, proiect de educare, de culturalizare, de credinta si promovare a valorilor", subliniaza sociologul Vasile Dancu.

Romania este acolo unde sunt oamenii ei, mai spune acesta. Ea "se taraste prin noroi cand oamenii ei sunt in mocirla si infloreste in sarbatoare cand sufletele romanilor canta".

Îmi face o reală plăcere să scriu câteva rânduri despre povestea acestor oameni care merită cunoscută de contemporani şi mai ales de tineri.Ea nu este una ieşită din comun,dar este una tot mai rar întâlnită în zilele noastre.Este de fapt povestea lungă de mai bine de o jumătate de veac a peste 60 de tineri care au luat viaţa în piept de la vârsta de 16 ani şi care au scris fiecare pagini impresionante de activitate câştigând pariul cu viaţa.Povestea a început după absolvirea în 1962 a unei şcoli de meseri la Rm.Vâlcea şi repartizarea în producţie la CPL Gherla.Aici a încep

Povestea cântecului său începe din pridvorul casei părinteşti, din satul care a avut norocul să fie botezat de două ori. O dată cu numele de Vărarea şi apoi cu cel de Nepos de pe vremea regimentului grăniceresc. Părinţii şi fraţii săi, înzestraţi de Dumnezeu cu acest dar preţios, i-au insuflat cântecul care i-a intrat în suflet şi i-a mângîiat copilăria..

A împlinit zilele acestea 60 de ani! Nu-i arată tuturor! S-a oprit cu statura pe undeva pe la vreo 40 şi stă, bine mersi pe acolo, ca un flăcău bine clădit. Este austriac get-beget! Vorbeşte o nemţească cu sonorităţi fermecătoare şi o rupe pe româneşte binişor, întru totul corect şi inteligibil. Unde simte că ar putea vorbi ca un dâmboviţean de-al nostru se opreşte, caută în memorie sau citeşte de pe buzele Violetei, soţia sa, ieşirea din încurcătură. Niciodată însă nu stâlceşte cuvintele româneşti. Mai bine nu le pronunţă. Este o încântare să-l asculţi.