Opinii

   Rămasă timp de milenii și secole la un statut inferior bărbatului, femeia a intrat, destul de timid, în aprecierea  „înțelepților” antici.
   Iată  câteva  exemple   ...

Grele zile trăiește poporul ucrainean, zile întru dureri și întru suspine.
Cel prea fără de rușine și cumplit balaur a venit să le tulbure toate de sub cerul țării lor, să bage teamă în inimile oamenilor, pe toți să-i înșele cu mincinoase semne, cu năluciri iscodite de mintea lui și rostite de limba lui.
Balaurului însăși i s-a sădit în suflet de către sinedriul lui că este un dumnezeu, dar cu năluciri înfricoșate, zburând în văzduh cu toți dracii, schimbându-și chipurile, înfricoșând fără de măsură pe toți oamenii.

Am încheiat  articolul anterior cu observația că „nu altcineva decât Henri Kissinger  a arătat, pe bună dreptate, că abia revitalizarea suveranității naționale este viabilă. <În acest moment al istoriei, aceasta ar fi modernizarea sistemului westphalian informat cu realități contemporane> (World Order, Penguin, New York, 2014, p.373). Geopoliticieni germani și francezi arată, la rândul lor, că suntem în fața unei lumi cu trăsături noi față de cea a ultimelor decenii – o lume care are nevoie de concepții noi”.

   ,,...să nu vă înspăimântați, căci sfârșitul nu va fi curând”- a zis Mântuitorul binecuvântat. Ce drum lung, de multe sute, poate mii de ani avem de parcurs până când nu vor mai fi nu doar războaie, dar nici măcar ,,zvonuri de războaie”... Și nici atunci ,,sfârșitul nu va fi curînd”.
          Retorica belicoasă, nucleară, a lui Vladimir Putin  frizează pe drept cuvânt paranoia, șocând lumea de azi, care totuși, s-a mai civilizat, ieșind din cavernele istoriei.

,,Rusia privește Ucraina ca pe un poligon de luptă contra Occidentului.” (Valentin Naumescu)

A fost stare de presiune, de incertitudine pe continentul european, dar vedem că s-a trecut la cotropirea Ucrainei.
Mă tot întreb, cum e posibil (din punct de vedere creștin) o națiune ortodoxă să declare război altei țări, soră ortodoxă? Poporul ucrainean a ajuns să fie apărat de frații creștini din vest (catolici, protestanți, etc.) de cotropirea confraților moscoviți.
Oare o fi luat legătură patriarhul rus cu „țarul” Putin ca să-l sfătuiască să nu facă acest lucru?

Unele democrații par să fi intrat într-un cerc vicios. Decidenți fără soluții ajung să inoculeze cu amatorisme părți din mass media, iar o bună parte a acesteia întreține atmosfera. Sunt analize ce spun chiar că  societatea ”ar fi alimentată cu un curent constant al propagandei” ce antrenează de fapt “disoluția democrației reprezentative”.

   În decursul timpului istoric, au existat personalități din diferite domenii care s-au remarcat asemenea unor icebercuri pe apele oceanului. Calitățile și realizările lor au atras atenția contemporanilor dar și a urmașilor, care au încercat să-i descrie în „cuvinte potrivite”.
   Iată  câteva  exemple   …

A așeza alături aceste două substantive, în acest context de primejdie, de umilire planetară - pandemia -, fapta poate fi socotită o năzbâtie de om corigent la normalitate. În gramatică așa ceva, în zilele pe care ne străduim să le trăim, se numește oximoron; Adică: asocierea a doi termeni aparent contradictorii, incompatibili, prin care se exprimă un adevăr adesea usturător: „haz” și „necaz”.