Opinii

De ce vine oare primăvara, atunci cînd vine? Că nu doar pentru începerea unei campanii de război?... Vine adusă de forța naturii, în rotirea firească a anotimpurilor, desigur. Poate vine ca să-i dea un (nou) prilej ciocîrliei să cînte din nou. Dar mai ascultă cineva ciocîrliile, le mai aude, cum le auzeam în copilărie, cînd păzeam oile sau vacile pe cîmp? Mai au ciocîrliile pe cineva care să le audă, sau vin în aerul primăverii ca să-și amestece cîntecul cu șuierul gloanțelor (încă prezente în practica zilelor, nu doar în mentalul unor militari) sau cu țipetele manelelor?

,,Vai, săracilor de voi,
 Cum v-oi trimite-un război”
  (Colind)

„Hristos a Înviat din morți / Cu moartea pe moarte călcând / Și celor din morminte / Viață dăruindu-le!”
 
Toată săptămâna ce a trecut a stat sub semnul Crucii. Crucea Răstignirii lui Hristos, Crucea fiecăruia dintre noi. Cine înțelege Taina Sfintei Cruci, va înțelege și Taina Învierii, Taina vieții și a morții.

De ani buni, în lume se simte criza economică. S-au adăugat criza sanitară, mai nou criza internațională. Iar crizele acestor ani au probat criza de viziuni și, mai limpede ca oricând, criza de lideri. Efectele nefericite ale acestor crize au atins viața oricărui om.

Am intrat în săptămâna frământărilor sufletești.
Fariseii negociază între ei uneltirile.
Deja se aude zornăitul arginților lui Iuda vânzătorul
Va urma porunca uciderii nelegiuite a lui Pilat, spălându-și mâinile cu fățărnicia sa.
Ostașii își urmează sorocul, cel al săvârșirii morții Tale pe Cruce.
Toți aceștia, împilătorii, clevetitorii, prigonitorii și alții asemenea, și-au pregătit așternutul pierzaniei lor.

Toate lucrurile pe care le face Dumnezeu sunt mărețe și copleșitoare, pline de o înaltă și dumnezeiasă înțelepciune.
Marii filosofi și teologi străini și de la noi și-au arătat uimirea, perplexitatea în fața schimbării uimitoare pe care o aduce învățătura și viața lui HRISTOS Domnul. Mitropolitul de pioasă aducere-aminte, Bartolomeu Anania, vorbea despre ,,Paradoxul creștinismului”, iar Nicolae Steinhardt se exprimă plin de cutezanță că ,,Sigur și limpede este că Domnul a venit să ne mântuiască...și a venit venit cu bună știință și cu tot dinadinsul, să ne scandalizeze”.

După un nărav al lașilor, care nu rezolvă ceva, dar mușamalizează, unii îi iau la rost pe cei care fac publice plagiate la doctorat. Nu însă aceștia, care apără reguli sănătoase, sunt de luat la rost. Iar mulțimea celor care au pregătit onest teze de doctorat cu contribuții inovative nu ar trebui confundată cu impostorii.

Începând cu ziua de Florii se intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor (Săptămâna Mare), în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus.
Pe Iisus Hristos îl urmau orbii, bolnavii, cei care asistaseră înmărmuriţi la învierea lui Lazăr. După El veneau mii de pelerini din toate colţurile Iudeii, Galileei, Samarei şi chiar de mai departe, să se închine la Ierusalim. Alaiul din după-amiaza acelei duminici la intrarea de Răsărit a cetăţii Ierusalimului a nedumerit şi cutremurat poporul din cetate.

   Îmi pun mereu întrebarea aceasta de când a izbucnit conflictul armat din Ucraina. Și mai ales, văzând la televizor dramele prin care trec milioane de oameni. Răscolitoare mi s-a părul declarația unei femei simple din Ucreina, care încerca să-i întrebe pe soldații ruși ce caută în Ucraina, unde nu i-a chemat nimeni, nu le-au cerut să vină la ei, nu i-au supărat cu nimic, și totuși le distrug așezările, le omoară copii, soții, se văd siliți să-și părăsească locuințele, să-și ducă viața prin adăposturi, să suferă de foame, sete și frig, să ia drumul pribegiei.

            ,,Tot așa mi-ai spus, Vasile, că Ziditorul Universului ne-a înzestrat cu o conștiință, care este Judecătoorul cel fără greș, care ne arată ce este bine și ce este rău. Și că...cel mai înfricoșător lucru  e să te condamne propria ta conștiință. Atunci cum  sunt posibile crimele din Ucraina, știute și destule neștiute încă, de care se îngrozește acum lumea?”