Opinii

          Vechiul entuziasm pentru tradiția Romei apusese aproape total în a doua jumătate a secolului 18, în același timp cu scriitorii care nu reușiseră să lase urmași de nădejdie. Drumul spre învățătură la Viena și Roma încetase, acum asistăm la un timp de stagnare, neproductiv de cărți, acum se pregătesc doar oameni care vor crea, puțin mai târziu, curente. Tipografia din Buda a oprit în anul 1830 lucrările în limba română, iar negustorul de cărți Caracalechi pleacă la București.

Cantitatea de „știri false (fake news)” distribuite prin mediile de informare pare mai mare ca oricând. Iar pagubele și tragediile le însoțesc.

Pe pământul ucrainean umblă tânguirea și plânsul pentru răul care-l fac frații lor creștini. Sunt oameni care plăsmuiesc din „prea-plinul mândriei lor” răutatea, păcatul, moartea. Alungă gingășia și mila împrăștiind atâta răutate deoarece sunt stăpâniți de o enormă răutate omenească.

              După evenimentele din anul 1989 am rămas o țară mult coruptă, populată de hoți și de parveniți în multe paliere ale societății noastre. În multe locuri  dădeai de infractori ai lumii morale, șpăgari și manipulatori ai opiniei publice. Ieșeam dintr-o societate de oameni care avuseseră competența abjecției și nici un scrupul în instalarea și perpetuarea ei. Acum pe noul mal al istoriei trecuseră odată cu noi și acești infractori specializați ai lumii morale.

Am lecturat cartea lui Liviu Tofan, ,,Ne-au ținut în viață. Radio Europa Liberă 1970-1990” (Editura ,,Omnium”, București, 2021), cu sentimentul retrăirii unei perioade destul de lungă din viața mea, când ascultam, la început emisiunea muzicală a lui Cornel Chiriac, ,,Metronom’’, apoi în general tot ce emitea radioul ,,Europa Liberă”, până la încetarea activității sale în anul 2008.Citind această lucrare omagiam într-un fel amintirea a doi preoți, unul greco-catolic, tatăl meu Grigore Zăgrean și altul ortodox, Gheorghe Coman, tatăl poetei Ana Blandiana.

      La megaspecatcolul oferit de Putin pe stadionul ,,Lujniki”, în fața unei mulțimi imense, îndeosebi de tineri, veți fi observat iubite cititoare/cititori, cât de mult le place dictatorilor de pretutindeni să se vadă  în mijlocul unor megamanifestații de susținerea a politicilor lor abominabile. Undeva, în conștiința lor, ei realizează că ceea ce fac nu e corect și simt  nevoia de a fi cumva aprobați, indiferent în ce fel. Astfel își alungă impresia persistentă de singurătate, despre care le vorbște acel judecător drept care este Conștiința proprie.

      Mulți teologi afirmă că „Dumnezeu lucrează asupra semenilor noștri prin oameni”, pe care i-a înzestrat cu o capacitate deosebită ce le dă posibilitatea să pătrundă neînțelesuri, să convingă, să arate cele mai potrivite căi și mijloace prin care putem trăi în armonie cu principiile vieții creștine, cu noi înșine, cu semenii noștri, cu natura înconjurătoare, cu binele și cu răul, etc.

                                                       
„Vântul primăverii a bătut; peste dealuri, peste văi, peste ani, dorul leagănului mă ajunge; spre codru mi se întorc ochii, și zăresc umbra părului copilăriei mele, care își întinde ramurile ca niște brațe ce își scutură florile pe inima mea ca o ploiță răcoroasă.”

 
             S-au dezghețat apele și pentru olimpiade. Martie este luna lor. Odată cu    venirea primăverii.
       Entuziasmul elevilor și al profesorilor a pus stăpânire tandră peste orașul amorțit.
       După un timp de absență, olimpiadele revin cu speranțe, cu dorințe, cu vise. Fiecare participant privește spre locul întâi, ca spre un țărm însorit.
 

Olimpiada de limba franceză

Războiul nu este deloc un sport. Din nefericire, mor oameni, se demolează construcții, slăbesc industrii, săracii devin și mai săraci, climatul internațional se deteriorează pentru ani. Iar dacă războiul din Ucraina continuă, distrugerea va fi atât de mare, încât lumea ia direcții ce ies de sub control.