Opinii

,,Interesul unor tineri a fost stimulat și de noua emisiune a acestui post (Europa Liberă), întitulată Metronom și comentată de fugarul Cornel Chiriac,” (Ion Iliescu-1970). Am aflat în cartea lui Liviu Tofan, Ne-au ținut în viață. Radio Europa Liberă 1970-1990 (Editura Omnium, București, 2021) următorul pasaj: ,,Sînt o serie de cercuri ostile țării noastre, o serie de posturi cum este Europa Liberă unde o serie de oameni își desfășoară o activitate de proferare la adresa țării noastre, a orânduirii noastre socialiste.

Se aud din subsoluri sunetele lacrimilor ce se scurg din ochii celor aflați în suferință.
Vecinii lor se fălesc cu inteligența lor, cu vitejia lor, fără să-și vadă păcatul, răutatea și că-i pândește moartea. Inteligența lor constă în aceea că ei sunt născocitori și săvârșitori ai păcatelor, răutăților, asumându-și blestemul „veacului ce va să vie”. Ei concep toate astea ca pe un „dar”, fără bunătate și gingășie. Au devenit fără pic de dragoste, sunt diavoli. Iad a devenit sufletul lor.

După experiența istorică nefastă, ce a dus la cea mai mare conflagrație mondială, guvernele statelor lumii au colaborat în elaborarea și adoptarea unor acte, tratate și acorduri internaționale unanim acceptate menite să salvargardeze pacea în lume, de a cărei valoare și importanță ne dăm cel mai bine seama atunci când lipsește ori e grav alterată.

    Abraham  Lincoln (1809-1865)  - „Nu ne-a fost dat să ne bucurăm   ...   și nici nu ne vom bucura de vreun lucru bun, fără ca el să fi necesitat mai întâi muncă. Și în măsura în care majoritatea lucrurilor bune sunt produsul muncii, urmează ca ele toate să aparțină de drept acelora prin a căror muncă au fost făurite. Dar în toate epocile omenirii s-a întâmplat astfel încât unii au muncit și alții  -  fără a munci  -  au avut parte de roade. Acest lucru nu e drept și ar trebui să înceteze”.
 

Inundarea organizată a vieții publice cu știri false (fake news), pe care „The Observer” și alte publicații, inclusiv din țara noastră, au început să le semnaleze, este doar una dintre particularitățile situației din Ucraina. Propaganda este deja stridentă și nu face decât să agraveze conflictul.
În plus, o istorie nefastă se repetă. În anii confruntării ideologice prevala deviza exclusivistă „fiecare sau este cu cine vrem noi sau este dușman”. Pe nesimțite s-a revenit la această schemă străină de gândirea liberă și de libertăți, doar variabilele sunt altele.

     Un cunoscut  poet și prozator bistrițean mi-a adresat cu reproș interogațiile de mai sus, oripilat  de tragedia răsăriteană la care suntem  cu toții martori. Dialogând pe diversee teme metafizice cu domnia sa, înțelegem că o asemenea întrebare răsare adesea în mințile noastre nu doar  în cazul de față, ci  și când ne asaltează o mare supărare, o boală, un faliment, un eșec.

Fă bine cât poţi de mult şi vorbeşte despre asta cât mai puţin!
Charles Dickens
Trăim într-o țară într-o permanentă competiție politică. Toate mințile, celor care au luat-o pe drumul acesta, gândesc în continuu căile, mijloacele (bune sau rele) de a ajunge cât mai sus. Stăpânind viclenia, intră într-o lume a ambițiilor. Își petrec mai tot timpul în căutări (deșarte) ca să ajungă mai sus, mai bogați și mai importanți decât ceilalți competitori. Nu contează metodele, ochii lor sunt fixați doar pe scopul urmărit.

Luna martie este luna în care sărbătorim Ziua Femeii, gândul ducându-ne automat la mama. Dincolo de acest cuvânt descoperim fiinţa ce ne-a dat viaţă, ne-a apărat de-a lungul vieţii şi a fost lângă noi necondiţionat. Care este cea mai frumoasă amintire cu mama dumneavoastră? Ce trăsături aţi moştenit de la ea? Care este vorba mamii la care vă reîntoarceţi mereu? Ce a spus când a descoperit că sunteţi scriitor? Se regăseşte mama în scrierile dumneavoastră?
( Menuţ Maximinian)
 

Suntem femeile ucrainene! Suntem mame, soții, fiice și surori!
În aceste zile suntem chipurile tristeții. Pe pământul țării noastre se răspândește tristețea în inimile noastre. Dintre toate femeile din lume, suntem acelea care, în zilele acestea, absorbim tristețea. Câte picături negre lasă inimile noastre în aceste zile? Și roua este neagră, ea poartă culoarea tristeții și curge prin venele noastre. Și, acolo, în inimile noastre roua neagră a tristeții se preschimbă, devenind palidă și albăstruie.

 
                „A ierta înseamnă de fapt a trăi. A ierta înseamnă a avea capacitatea de a merge mai departe ca un om viu.”                                             (Părintele Constantin Necula)