Opinii
De la Comisia Europeană s-a scurs un document care atestă că excutivul Uniunii vrea o schimbare înlocuind denumiri creștine („Crăciunul”, de pildă) și cuvinte relative la ascendenți („mamă”, „tată” ), spre a smulge oamenii din tradiție. S-ar realiza astfel nu numai „egalitatea” juridică, ci și „echitatea” în societate.
· Fericiţi cei curaţi la inimă că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
· Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră...
(Sfânta Scriptură, Fericirile)
Dacă ai sănătate şi linişte sufletească atunci ai putere să înfrunţi orice problemă şi să fii fericit(ă).
Comerțul privat în capitalismul sălbatic își menține avîntul, luînd cele mai neașteptate forme, rentabile. Afirmația, făcută dintr-un suflu, este justă. N-avem nimic împotriva situației. Comerțul liber e o caracteristică a dezvoltării (economice?) fără dubii. Dar dubiile, în practica… sălbatică, nu ezită să-și facă apariția. Îndoielile. Și inima care se strînge în fața evidențelor. Evident… că a evidențelor nedorite.
Unul dintre sociologii de referință ai erei postbelice, Niklas Luhmann, estima în anii nouăzeci că are loc o „dezmoralizare (Entmoralisierung)” a societății. Oamenii ar lua decizii mai mult din interes, din calcul de adaptare, decât din considerente morale. Ar trebui să ne obișnuim cu o lume de funcții împietrite, în care morala este doar ornament.
După ce s-au organizat ca stat și s-au extins teritorial, romanii au preluat „înțelepciunea” vechilor greci îmbogățind-o printr-o contribuție proprie ce a pătruns în patrimoniu universal. De „înțelepciunea” romanilor putem beneficia și azi, dacă avem răbdare și curiozitate să o cunoaștem.
Iată câteva exemple …
Pe parcursul vieții noastre, apropierea de eroi se întâmplă în câteva momente însemnate, de vârf, și continuă, pe orizontală, până la capăt, astfel încât drumul nostru să se constituie din deal-vale, deal-vale, filosofic și tradițional, cu propriile însemne, ca blazon al trecerii pe acest pământ, unduind de foșnetul faptelor, muncilor, zilelor ( Hesiod ), cu rost, până ce noi înșine devenim, la rându-ne, eroi.
Democrația are accepțiuni normative. Cel mai des se invocă „democrația ca formă de viață” (John Dewey, Ethic of Democracy, 1898), care semnalează două adevăruri: pe de o parte, democrația nu se reduce la alegeri periodice și, pe de altă parte, ea presupune morala respectării celuilalt. Dacă aceste adevăruri nu contează, atunci se ajunge la „democrații de castă” sau „dictatoriale” – oricât de paradoxal sună.
Da, nu s-ar fura, nu s-ar minți, n-am înșela pe aproapele nostru și n-am face toate răutățile pe care le facem și le cunoaștem. La un asemenea exercițiu de imaginație intelectuală ne-a invitat Pr. prof. univ. dr. Stelian Tofană în acest sfârșit de noiembrie, când s-a întâlnit cu credincioșii de pe strada bistrițeană a Ghinzii, în parohia Părintelui Florin Moldovan.
Oare credea genialul nostru literat că va rămâne neclintit pe verticala istoriei noastre? N-au rămas semne că și-ar fi depreciat existența, dar dacă „s-a dat grande” uneori, prin cafenelele Bucureștilor a fost un fel de joacă „de-a hai să râd de mine”. Căci Caragiale a fost un bărbat supărat. Doar că purta o altfel de... mască.
Găsesec înr-o revistă titlul „Caragiale mereu actual”. „Mereu”? Pardon, monșer! O componentă genetică nu ține de intermitențe temporale, nu ține de conjunctură, ci de permanență.
Ca o făcută, cum s-ar zice, pandemia își găsește mereu ceva de lucru cu noi, se reinventează necontenit, și nu doar prin noi tulpini, ci prin situațiile „exterioare” pe care le inventează în jurul ei. O alungăm cu măști, distanțare „socială” sau cu vaccinuri, deoarece cu medicamente de tratament este încă greu, trebuie să ai relații cu rușii sau cu ucrainenii din… piață, dar ea revine pe agenda zilei cu alte și alte surprize. Iată, cîndva, dar nu de mult, 16 polițiști islandezi au fost băgați în carantină de doi hoți români infectați cu COVID-19. Era, mi se pare, anul trecut, prin vară.