Opinii

Nu am știre, cel puțin pentru vremurile de azi, de un așa devotament familial sub cupola artei românești contemporane, precum recentul eveniment editorial: „Florea Gușă, Pictor și Poet”; antologie îngrijită de Ana Berengea și Ionela-Maria Berengea, ediția a II-a, la Ed. Napoca-Star, Cluj-Napoca, 2021.
Se remarcă imediat armonia în așezarea în pagini, adică, între cuvânt și linia desenului, între text și crochiu, între vers și desen.

Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui.
Fericiţi făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

,,Blestemul României ar fi ca după 20  - 25 de ani F.S.N. să se afle și la stânga și la dreapta eșichierului politic.” (Corneliu Coposu – aprilie 1990)

Cine are curiozitate și răbdare să caute informații, folosindu-se de mijloace clasice sau moderne, despre „înțelepții” care au trăit cu peste două milenii în urmă în Grecia antică, poate avea mulțumirea că a dat peste o adevărată „comoară de expresii”, cele mai multe potrivindu-se și în zilele noastre.
   Iată câteva exemple   …

Dintr-o țară cu resurse considerabile, România a fost adusă în acești ani într-o situație fără precedent. Ea a devenit cea mai săracă țară a Europei, țară în afara marilor rute feroviare și terestre continentale, cu cea mai mare emigrație din lume în timp de pace, cu cel mai mic consum de carte pe cap de locuitor, cu abandonul școlar și analfabetismul funcțional cele mai ridicate pe continent, cu cea mai mare mortalitate la milionul de locuitori, cu o îndatorare excesivă, pe decenii.

 Toți oamenii, din naștere, au capacitatea de a simți psihic, sufletește durerea altora.   Cercetările științifice ne spun despre faptul că  un tip anume de personalitate la unii oameni   este  rădăcina  suferinței lor psihice.  Este vorba de  oamenii cu capacitate empatică puternică. 

   Viața oamenilor într-un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat de zilele noastre, a fost marcată și prin întâmplări, prin momente, prin atitudini, etc. mai ciudate, unele cu un sfârșit tragic, altele cu haz.
   Iată  câteva  exemple   …

Întrebarea nu este nouă. Ea s-a pus în situații în care națiuni întregi caută să se afirme. De altfel, unele dintre acestea au fost luate ca referințe în istoria românilor. Hegel a rezolvat întrebarea considerând cultura („spiritul”) ca prealabil al oricărei realități din societate – formulă care a revenit la juriști de azi. Întrebarea s-a pus apoi în situații de criză a conștiinței naționale. Ernst Renan a dezlegat-o apelând la civism. Tema a revenit și ea.

,,Credința noastră este viața noastră.”
  (Episcopul Iuliu Hossu)
   O călătorie recentă în satul meu natal, Sânmărtinul de Câmpie, mi-a readus în minte numele unor localități: Sâniacob, Matei, Fântânele, Visuia, Budești, Șopteriu, Corvinești, Urmeniș, Moruț etc. Pentru mine toponimele înșiruite au o semnificație aparte.

 Ninsori de frunze,
 în vânt de octombrie.
Toamna risipei.
 
       De începutul narațiunii ,,Sărăcuțul” , din volumul ,,Din lumea celor care nu cuvântă” al lui Emil Gârleanu, mi-am adus aminte, în acea zi de sfârșit de octombrie.