Opinii

„Hristos a Înviat și se bucură îngerii! Hristos a Înviat și viața viețuiește! Că Hristos, înviind din morți, S-a făcut începutul învierii celor adormiți.”

Departe de noi gândul la ziua de apoi, cu toată conotația ei de sfârșit („Greul cel mai greu, mai mare/ fi-va capătul de cale.” – Lucian Blaga, „Greierușa” ), cu trimitere la „lumea de Apoi”, atunci când ne-am oprit la ziua de după, un fel de modern „day after”, dar pare că agitația, verbală și lucrativă, de până la ce să se întâmple, este copleșitoare în comparație cu tăcerea, individuală sau colectivă, de după ce s-a întâmplat.

De aproape două mii de ani, creștinii aduc în actualitate Evangheliile și celebrează un eveniment unic în istorie, care s-a petrecut la Ierusalim. La Paști se sărbătorește învierea lui Iisus din Nazaret, recunoscut ca Mântuitor al umanității.

„Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paști. ” (Luca 22,15) „Cu dor, Doamne, și noi dorim să mâncăm acest Paști cu Tine.”

Religia este sub asalt. Unii resimt rigorile ei normative –  „să nu-i faci rău altuia”, „să-l ajuți pe cel în necaz”, „să nu furi”, „să fi drept”, „să  respecți creația” etc. –  ca ceva restrictiv și atacă religia. Alții propun relativizări ale familiei. Sunt și adepți ai vieții la comun. Mai sunt și unii care nu prididesc cu biserica, pentru ca, la prima ocazie, să lovească fără scrupule. În sfârșit, sunt și aceia care tratează libertatea de credință cu poliția.

   „Iar nu sunt vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi”.  Așa cugeta cu peste patru secole în urmă cronicarul Miron Costin (1633-1691), iar trecerea anilor i-au dat dreptate. Dar, așa cum erau ei, sub vremi, oamenii au trecut prin multe situații, unele mai complicate, altele mai ușoare, altele mai amuzante, etc.
   Iată câteva exemple –

Una dintre explicațiile oferite în DEX pentru verbul a mări este a da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. Iar pentru mărire, unele dintre sensuri sunt: glorie, strălucire, splendoare. Pentru unii, cuvinte mari; pentru alții, asumate cu superficialitate. Și totuși, cum ajunge cineva să aibă parte de această virtute?

   În primăvara și vara anului 1848, asupra Țărilor Române s-a abătut, cu mai mare sau mai mică intensitate, un vânt al schimbărilor, cu direcția predominantă dinspre vest.

De câte ori trec hotarele țării noastre, între bagaje am, desigur, cărți dar (și... mai ales) reviste din domeniul rebusului, mai cu seamă cele cu anagrame, diagrame și scarturi, depinde cât e să stau unde mă duc să zăbovesc.
De pildă, când trec Atlanticul, o fac pentru o vară întreagă și iau cu mine câte 1 kg. de astfel de... celuloză isteață.