Opinii

Când s-a lansat lozinca „România educată”, reacția cunoscătorilor a fost aspră. Pretenția de proiect era fără acoperire, fiind vizibil o improvizație. Un profesor vorbea despre un „moment trist” în educația din România. Altul a emis un calificativ grav, încât nu-i de redat. Un dascăl spunea că „degeaba așteptați, nu este pricepere”. Personal, am fost izbit de ofensa din titlu (chiar întreaga Românie nu este educată?) și am pus întrebarea: „Cine educă pe cine?”.

   După enormele pierderi de vieți omenești din timpul desfășurării Primului Război Mondial (1914-1918), cele mai mari din istorie de până atunci, s-a simțit nevoia consacrării unei zile în care, în lăcașele de cult, la cimitirele eroilor, la monumentele ridicate în multe localități, să se săvârșească o slujbă religioasă la care să fie pomeniți cu numele, cei căzuți pe câmpurile de luptă.

Presărați pe-a lor morminteAle laurilor foi,Spre a fi mai dulce somnulFericiților eroi.
 

Izbânzi, victorii, biruințe -indiferent ce cuvânt alegem din această sinonimie, toate conțin o ambivalență, adică prezintă două fețe: una pozitivă, a bucuriei străllucitoare și cealaltă, plină de amărăciune, regret, lacrimă și chiar moarte.

  În anul 1349 în Anglia este interzis   …   sărutul   …   a început epidemia de ciumă!  În zilele noastre, sărutul icoanelor și a mâinilor înaltelor fețe bisericești se face   …   mai cu prudență.

          Se cunoaşte originea termenului de „cultură”, termen folosit la români în înţelesul originar de cultivare a pământului, de acţiunea nemijlocită, transformatoare a naturii, sens care s-a păstrat în limbile romanice pentru desemnarea îndeletnicirilor legate de cultura pământului şi creşterea animalelor. Mai târziu, după Cicero şi Horaţiu, în epoca modernă, termenul a dobândit sensuri noi privind efortul de educaţie şi formarea spirituală, de cultivare şi dezvoltare a conştiinţei umane.

   În anul bicentenarului trecerii „dincolo, în veșnicie” a lui Napoleon Bonaparte, un distins profesor universitar își exprima părerea că despre această uriașă personalitate a istoriei moderne s-au scris mai multe cărți, studii, articole, s-au făcut documentare radio și tv, filme, etc., decât zilele scurse de la dispariția sa (5 mai 1821).

Nu demult, TVR Cluj m-a intervievat asupra știrilor false (fake news). Mi s-a părut salutar că mass media deschide o dezbatere pe această temă și am reflectat asupra ei.
Generații la rând, oamenii au trăit cu convingerea că între cuvinte și realitate este corespondență. Și azi, cei de bună credință o fac. Alții cred că cei cultivați imprimă linia în societate. Sau că banul leagă și dezleagă orice. Acum, însă, tot mai puțini neagă faptul că mass media au un rol cheie. Nu este decizie relevantă acum fără mediatizare, de un fel sau altul.

Într-o zi, un Înger coborî din cer, fiind însărcinat să ducă de pe pământ lucrul cel mai frumos pe care-l va putea găsi. După lungi şi anevoioase zboruri dădu, în sfârşit, peste o grădină
cu trandafiri. Mulţumit, peste măsură, făcu un buchet de trandafiri şi îşi luă zborul înapoi spre bolta cerească. Dar când începu să se înalţe văzu un surs de copil. Uluit, se întoarse şi culese surâsul. Şi, lângă surâs văzu Iubirea mamei. Există oare ceva mai frumos decât Iubirea mamei?