Opinii

Aristotel a distins trei „forme de stat” după efectivul celor care asigură dominația. „Democrația” este dominația multora, spre deosebire de dominația unuia, care este „monarhia” (la limită, „tirania”), și de domnația puținilor, care este „aristocrația” (uneori simplă „oligarhie”). Stagiritul se temea că „democrația” permite celor săraci și insuficient chibzuiți să ia decizii.
Distincțiile au evoluat. Istoria ne-a impus, mai cu seamă în consecința modernității, să delimităm „democrația” de „ochlocrație” – acea exercitare a dominației de către mulțimi neinstruite. 

Cu răbdare și curiozitate ne putem întoarce în timpurile apuse mai demult sau mai recent, aflând unele întâmplări din viața unor personalități din diferite domenii, dar și a unor oameni obișnuiți.
   Iată câteva exemple –

De la  declanşarea pandemiei, prin formele ei de mani­festare şi prin măsurile luate de instituţiile de profil la nivel global şi teritorial, a făcut ca o grămadă de lume să considere, vorba lui Hamlet, că „ceva e putred în Danemarca”. Până însă când se va descoperi adevărul despre acest virus ucigaş, dacă se va descoperi vreodată, milioane de oa­meni putrezesc în pământ. Cele mai controversate dintre acestea sunt cele care privesc purtarea măştii şi distanţarea socială dar şi cea mai vehement contestată fiind acea obligativitate de a se sta în case.

           A încetat din viață una dintre cele mai cultivate, clarvăzătoare și active personalități din zilele noastre: Hans Küng (1928-2021).  El s-a detașat, împreună cu Joseph Ratzinger, ca autor de sinteză teologică de cea mai mare anvergură în generația sa. S-a și spus despre profesorul Hans Küng  că „niciun alt teolog nu a fost publicat, tradus şi citit atât de extins în acest secol; niciun alt teolog nu a fost focusul unor controverse atât de importante; niciun alt teolog nu a acoperit un atât de larg spectru de teme teologice.

Pandemia a făcut să dispară mai mult de un milion de oameni, a afectat grav viața altor milioane și a provocat pagube imense – cele mai mari după Al Doilea Război Mondial. În mod firesc, ea a stârnit reflecții dincolo de pacienți, medici și decidenți – pe întreaga gamă a reflexivității.

   Când faci un popas, în general îți propui să te odihnești, să te recreezi, să reflectezi, să dobândești posibilitatea de a-ți continua drumul, etc. Când popasul este făcut în timpuri trecute, ai ocazia să întâlnești tot felul de situații, unele dintre  ele mai deosebite.
   Iată câteva exemple  -

Am fost la o lansare de carte, ce a început la ora optsprezece și s-a lungit frumos, cu discuții, cu socializare și închinarea unui pahar de vin, în cinstea cărții, până aproape de ora douăzeci, când, conform restricțiilor, trebuie să fim în casă, acasă. Și atunci, ca Cenușăreasa, grăbită, oarecum vinovată, am plecat, să ajung la timp, nu cu trăsura, ci pe jos, traseu de două străzi lungi, aliniate, și mai bine, și mai rău.

Cum să nu scrii despre Alexandru Cristian Miloș? La despărțire, la adio…Moartea ne ia poeții într-un fel și ni-i redă în alt fel. Versurile „Ca să pot muri liniștit, pe mine/ Mie redă-mă!”, din „Odă ( în metru antic )”, a lui Eminescu, se potrivesc în astfel de cazuri, dispariții tragice, odată cu intrarea în luntrea lui Caron și îndreptarea spre Marele Anonim, așa cum a numit Lucian Blaga necunoscutul.
E timpul pentru poetul Alexandru Cristian Miloș. Odată cu plecarea dincolo, să înceapă dincoace recunoașterea, critică și estetică, etică și culturală.