Opinii
În preajma aniversării a 75 de ani de la înfrângerea național-socialismului,prestigioasa revistăDer Spiegel, din 7 mai 2020, a publicatun text de importanță istorică “Nici o politică fără istorie” („Keine Politik ohne Geschichte”), semnat de Heiko Maas și Andreas Wirsching. Extrem de concentrat, articolul nu este deloc unul obișnuit. El vine din partea a două personalități cu pondere în decizii.
Diferite „însemnări” rămase din „vremuri apuse”, consemnează întâmplări, care azi,deși ne aflăm în plină „pandemie„ , ne pot ajuta să ne descrețim puțin frunțile. Iată câteva din aceste „însemnări”.
În primele luni ale anului 2020, sub amenințarea pandemiei covid-19, țările Uniunii Europene, în locul acțiunilor comune, s-au repliat în rezolvări naționale. După ceva timp, președinta Comisiei Europene a cerut scuze Italiei că a fost lăsată singură.
În lume, s-au accentuat scindările. Cum spunea deunăzi un fost secretar american al apărării, nu există, din nefericire, o coordonare globală în lupta cu pandemia. În schimb, se anunță rechemarea capitalurilor externalizate.
Proba scrisă la limba și literatura română, mai ales la bacalaureat, nu este doar de scris, ci și de citit, de lectură. Vrem, nu vrem, din cele trei ore de examen, un procent se duce cu citirea subiectului, care nu-i mai puțin de două pagini. Și lectura celor două pagini, știm, „ia” cam zece, douăzeci de minute o dată, dacă nu e necesară o reluare. Și atunci, elevul nu se va așeza în bancă și va începe direct să scrie, ca să-i ajungă timpul, așa cum cred unii.
Sunt zile de „triste amintiri”, deoarece, printr-un „Ultimatum”, înmânat la 26 iunie, ora 10 seara, ambasadorului României la Moscova, de către V. Molotov, U.R.S.S pretindea României retragerea armatei și administrației din Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța și „cedarea ” acestor teritorii cu o suprafață de 50.762 km.p și o populație de aprox. 4 milioane de locuitori, majoritate români.
La 27 iunie, al doilea Consiliu de Coroană convocat de regele Carol al II-lea, acceptă „cedarea”, cu 20 de voturi „pentru” și 6 „împotrivă”.
Înainte de-a scrie despre tei, regele străzii ce-i poartă numele, despre ploaia de toamnă și frunzele de toamnă, care nu sunt departe, despre bradul de Crăciun, care trebuie să mai crească, e vremea cireșului, plin de gânduri ( „- Negrule, cireșului,/ gândul rău te-mprejmuie.” – Lucian Blaga, „Belșug” ). Cireșul de sus. Paradoxal, dar așa admir eu de la-nceputul sezonului de cireș/e, acest decor din natură, demn de un pastel colorat, cu gust de copilărie, de poveste, de inegalabilul „La cireșe”, de Ion Creangă.
Diagnozele nu mai sunt chiar optimiste în privința stării democrației.
De la o vreme, privirile retrospective în ograda parcursului meu existențial, se vor concluzii pe care aș vrea să nu le subordonez experienței de viață și o mică infatuare, uneori naivă, să-mi dea dreptul să-mi afirm punctul meu de vedere, motivând că anii adunați în jurul meu, sunt garanția că nu mă înșel în propriile aprecieri.