Opinii

Educația se află în criză. De ani buni, se și spune că „naţiunea în care trăim azi este mai violentă şi vulgară, mai trivială şi cinică, mai ignorantă şi fără remuşcări, mai deviantă şi deprimată, decât cea în care am trăit odinioară” (William J. Bennett, The Index of Leading Cultural Indicators…, 1999). Diagnoza, dată de un prestigios secretar american al educației, nu era valabilă doar în America și a rămas actuală.

            Epidemia COVID-19 a dat întreaga planetă peste cap. Mai marii lumii se preocupă numai de conflicte de natură privind supremaţia economică şi militară, pentru care se cheltuiesc sume uriaşe care ar fi putut fi orientate spre alte ţeluri mai nobile, cum ar fi sănătatea oamenilor şi a naturii în care trăiesc, iar natura, iată, se răzbună.

Pandemia a fost multă vreme temă de literatură, de film, dar nu mai mult. Au fost avertismente, dar insuficient de precise, într-o atmosferă de optimism istoric. Nu se poate spune că vreun stat a fost pregătit, căci nici nu avea cum – surpriza fiind pentru toată lumea. Nici nu ai cum să reproșezi cuiva ceva.
În multe țări, s-au adoptat rapid măsuri. Acestea s-au articulat apoi, sub presiunea urgențelor, în strategii mai mult sau mai puțin coerente. Medicii și-au spus cuvântul, dar deciziile au fost inevitabil politice.

Pe la mijlocul deceniului 7 al secolului trecut, existau în județul Bistrița-Năsăud două licee agricole: unul, cu o veche tradiție în domeniu, la Bistrița, păstorit de experimentatul și omul de o rară generozitate și noblețe sufletească, profesor inginer Alexandru Petringel, iar celălalt liceu, abia înființat, la Beclean, ale cărui destine mi-au fost încredințate încă din start. Două licee agricole cu dublă subordonare, țin să precizez: Inspectoratul Școlar Județean și Ministerul Agriculturii. Slugă la doi stăpâni, ca să mai și glumim un pic.

Există cuvinte care dețin la un moment dat statut de îndrăgite, mai des folosite. Acest lucru nu înseamnă că ele reprezintă, automat, și ceva bun, dar aceasta nu are nicio legătură cu aspectul și frecvența lor, chiar dacă sensul este unul mai puțin demn de a fi atât de public. În Germania, un institut abilitat desemnează anual cel mai folosit cuvânt, cel mai frumos cuvânt... Aspectul lingvistic este urmărit, cu atenție, și reprezintă o preocupare constantă.

Există cuvinte care dețin la un moment dat statut de îndrăgite, mai des folosite. Acest lucru nu înseamnă că ele reprezintă, automat, și ceva bun, dar aceasta nu are nicio legătură cu aspectul și frecvența lor, chiar dacă sensul este unul mai puțin demn de a fi atât de public. În Germania, un institut abilitat desemnează anual cel mai folosit cuvânt, cel mai frumos cuvânt... Aspectul lingvistic este urmărit, cu atenție, și reprezintă o preocupare constantă.

Pandemia prin care trecem ne-a adus multe provocări, precum statul în casă, primirea de amenzi ilegale (și totuși în mare parte justificate), restrîngerea oportunităților de vindecare pentru cei suferinzi de alte boli decît COVID-19, purtarea măștii și de către cei care nu vor să-și ascundă sentimentele…, dar cea mai dură cred că e interzicerea dreptului la ultima îmbrățișare.