Opinii

Anul 2025 nu a fost un an al marilor-speranțe preschimbate în fapte, ci un timp al rezistenței noastre în fața zvonurilor, a manipulării de tot felul. L-am trecut, cu sentimentul că lumea trebuie să meargă înainte nu doar din inerție ci din convingerea că trebuie să ne facem cu toții datoria. Pentru români, ca pentru milioane de alți oameni de pe planetă, 2025 a fost anul în care siguranța personală, prosperitatea și încrederea s-au dovedit a fi din ce în ce mai fragile.

Necesitatea continuităţii este foarte de esențială în procesul de tratare a codependenței.
Pico Martinez, pacientul unei clinici specializate în terapia codependenței, asemăna acest proces de continuitate cu întreținerea unei mașini.

   Le poți afla din Pastorala  Î.P.S  ANDREI, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, adresată credincioșilor cu ocazia nașterii lui Iisus  Hristos acum mai bine de 2000 de ani.

Este ziua de Crăciun. Toți ne bucurăm de Nașterea Domnului și sperăm că ne vom putea mântui, vom scăpa de noaptea morții, de veșnicia ei.
Acum 35 de ani ne bucuram că Ceaușescu a fost împușcat și regimul sau de dictatură, cum îi spunea la Europa liberă Emil hurezeanu și ciracii, dispărut.

Deloc întâmplător, proiectele majore ale păcii au apărut în Europa pe baze creștine. De la Leibniz, prin abatele Saint - Pierre, la Kant și, ulterior, la Benedict al XV-lea, la Benedict al XVI-lea, la Hans Küng și, cel mai recent, la Habermas, aceste proiecte urcă spre cei de azi.

Maramureșul iese din nou în văzul lumii editoriale prin „Cărți în oglindă”, semnată de Raluca Hășmășan.
Subtitlul - „Lecturi și reflecții” este expresia atitudinii pe care autoarea o are, de timp îndelungat, cu faptele editoriale ale semenilor ei. E o preocupare constantă. Coordonator, redactor sau lector de carte, o găsești fără îndoială în paginile revistei „Nord Literar”.

Fecioara Maria este subiectul care în numele naturii umane răspunde chenozei divine, a doua persoană a Sfintei Treimi îmbracă natura noastră, ne vorbeşte prin umanitate, Persoanei divine îi răspunde tot o persoană şi nu natura, acea persoană reprezentând natura umană în maxima ei capacitate de dăruire şi primire, femeia în destinaţia ei este iubire şi smerenie care se deschide primeşte şi creşte cu grijă darul primit. Ontologic, femeia este asemenea bărbatului, este de esenţă egală cu el.

Magistrații – o parte dintre ei, desigur – țin cu dinții de privilegiile obținute printr-o acrobație legislativă făcută de unul dintre foștii miniștri de justiție, mai ales în privința protecției unor cîștiguri din profesie. Îndîrjirea lor ar trebui să fie îndreptată spre cauze mai bune, dar, iată, natura umană, grevată de tot felul de păcate, nu-i lasă să privească obiectiv spre țeluri înalte. Grea povară să-ți justifici moral delimitarea orgolioasă față de ceilalți cetățeni ai țării.

Ne apropiem de ziua în care sărbătorim Nașterea Domnului Iisus. Natura însăși, de la poli la ecuator, pare că participă la acest eveniment ca la un legământ tainic între cer, pământ și Om. Este ca și cum aerul își schimbă densitatea, iar oamenii recapătă o cumințenie pe care nu o au în restul anului. Crăciunul nu sosește ca o simplă dată în calendar, ci ca un abur care se ridică din ancestral și din memoria copilăriei fiecăruia dintre noi.

 În funcție de justiția pe care o practică, o țară sau un stat se dezvoltă, stagnează sau slăbește, iar oamenii trăiesc în consecință. Balanța și legarea la ochi sunt oricum mai mult decât metafore ale justiției. Dacă sunt nedreptăți în societate, justiția este din capul locului coresponsabilă.
O privire mai precisă asupra actului de justiție din perspectiva scopului său – realizarea dreptății, este, astfel, mereu necesară. Înțeleg prin act de justiție decizia luată de judecător în instanță, împreună cu premisele ei instituționale, profesionale și culturale.