Opinii

Emmanuel Macron a publicat deunăzi inițiativa sa privind viitorul Uniunii Europene – proiectul „Pentru o Renaștere europeană”. Nu discutăm dacă termenul „renaștere” este adecvat. S-a vorbit, la propriu, de “Renașterea italiană”. Mai recent istoricii britanici vorbesc de a doua renaștere – “Renașterea germană” începută în secolul al XIX-lea. De obicei, o renaștere se petrece. Abia apoi se și consemnează. Peste toate, însă, fiecare renaștere a avut punctul de plecare într-o viziune nouă asupra omului, nu doar în opinii despre administrație.

Cartea de non-ficțiune a lui Jonathan Safran Foer, De ce mâncăm animale, începe cu o poveste despre vizitele scriitorului la bunica sa, în anii când era doar un puști, despre puiul cu morcovi, tradițional, fără hormoni, „cel mai delicios fel de mâncare” gătit de „cea mai mare bucătăreasă din lume”, după cum își calificau Jonathan și frații săi bunica, și sfârșește cu o poveste despre Abraham Lincoln, președintele care, abolind sclavia, a schimbat, după cum bine știm, fața Americii.

Un autor celebru relata recent o întrebare pusă de un cunoscut: de ce mai scrii cărți când e destul să ieși din casă și poți să-ți cumperi una după colț? Să reținem poanta, nu sofismul ce o face simpatică. Aceasta deoarece, la noi, din nefericire, nu mai este doar o poantă, ci ceea ce cred deja prea mulți.
Nu are rost scrisul de cărți – spun aceștia. De aceea, sunt rare până și discuțiile serioase despre cărțile care deschid orizonturi. Nici mass media nu le mai întrețin sau le fac când este vorba de cărți de propagandă.

Aceste trei nume stau la un loc pentru că le-a așezat astfel Noua Istorie a Juridicției Române. Pe vremea lui Băsescu așa ceva nu ar fi avut loc. Nici pe vremea lui Iohannis nu ar fi avut loc, dacă Mamona nu și-ar fi vârât coada între ei, toți cei aflați la concucerea statului și a țării. Acum chiar se verifică strămoșeasca vorbă proletară: Ce-și face omul cu mâna lui, lucru manual se numește!

         Ţara este gripată moral, economic şi social. Mor zilnic oameni, ucişi de „epidemia” de gripă, dar cei mai mulţi „din alte cauze”, care sunt cunoscute de toţi, mai puţin de către cei care ar trebui să ştie. Spitalele sunt arhipline de bolnavi, o mare parte dintre aceştia fiind externaţi mai bolnavi decât înaintea internării şi este din cauza mizeriei care există în general în aceste unităţi de sănătate publică. Actul medical se face aşa cum îl ştiu majoritatea celor care au avut nefericirea de a se îmbolnăvi.

Impostorii scrisului, cu aroganţa lor trufaşă, sufocă viaţa culturală, denaturează conceptele şi aglomerează piaţa librăriilor şi a ziarelor. Asistăm practic la un fel de prostituţie în literatură şi jurnalistică, impostorul are un formidabil tupeu, este corupt, arivist, lăudăros, trufaş, servil când e cazul,fără scrupule, jignitor profesionist.

Zilele trecute, președinta Înaltei Curți afirma că s-a întâlnit undeva, pe întuneric, cu președintele Curții Constituționale, care i s-a spus ceva, că i-a luat din greșeală haina etc. Fabulații sau realitate? Nici nu are importanță. Întrebarea care se pune însă este de ce se preferă povești atunci când în demnitatea publică respectivă ar trebui gândire juridică ?

După anul 1990, când s-a dat liber la „importuri”, s-au produs multe schimbări în diferite domenii. Astfel, în țara noastră, s-au importat tot felul de mărfuri și produse, de care au beneficiat, mai mult sau mai puțin, fiecare cetățean.
   O categorie aparte de „importuri”, sunt termeni din vorbirea curentă (ex. O.K.), sau sărbători cu semnificații aparte. Una dintre aceste sărbători este Valentine's Day, celebrată în fiecare an pe 14 februarie, sărbătoare ce are în tradiția românească un echivalent – „Dragobetele”, pe 24 februarie.

În 2010, cel mai bun specialist al Vaticanului în probleme sociale, Reinhard Marx, a publicat o carte cu un titlu care spune totul: Das Kapital. Plädoyer fur den Menschen (Knaur, München, 2010). El a reluat tentativa lui Karl Marx, din Das Kapital (1867-1883), de a explica funcționarea economiei și societății moderne. Nu numai tizul a fost incitant, deși nu este nici o legătură de rudenie între cei doi, ci și faptul că Reinhard Marx a fost numit episcop de Trier, orașul în care s-a născut Karl Marx.

Sunt un om simplu.