Opinii
A înnebunit lumea ! A înnebunit lupul se mai zice!! Trăim într-o lume nebună, nebună de legat à propos de titlul unui film celebru. Câtă vreme războiul rece șfichiuia sălbatic Europa și Lumea întreagă, ni se părea normal ca imperialiștii răi și comuniștii descinși din Rai să se spurce unii pe alții ori pe unde apucau. Însă după ce războiul rece s-a încheiat sau a fost declarat ca atare, toată lume credea că epoca nouă va fi una a destinderii, a antantei cordiale și a păcii cât de cât previzibile. Au dispărut vulturii care întunecau cerul mapamondului de ieri.
Călători prin timpuri, prin vieţi, prin veri, concedii şi vacanţe, prin anii vieţilor trecute şi viitoare. Trec pe lângă ziduri vechi de cetate medievală, apropo, anul acesta se pare că am sărit peste Serbările Medievale ale Bistriţei! Trec şi pe lângă parcul dendrologic ce ar trebui să se numească „Prof. Livius Gubesch” al Colegiului Naţional „L. Rebreanu” din Bistriţa, instituţia şcolară fanion a zonei şi a ţării!
Am participat cu sute de bistriţeni, aşezaţi pe scaune ori stând în picioare, la evoluţiile tinereţii optimiste, entuziaste şi pline de speranţă a multor ansambluri de dansuri populare de copii şi tineret, din toate colţurile ţării – Galaţi, Carei, Constanţa, Prahova, Bistriţa-Năsăud, într-o prezentare aplicată şi plină de vervă şi tinereţe a jurnalistului şi scriitorului, director al cotidianului „Răsunetul”, Menuţ Maximinian, cuvinte de salut rostind vicepreşedintele Consiliului Judeţean – prof.
În Sărbătoarea neînsemnătății, un roman al lui Milan Kundera, aflăm povestea celor douăzeci și patru de potârnichi, dezvăluită de Hrușciov în Amintirile sale. Despre ce este vorba? În momentele de răgaz, lui Stalin îi plăcea teribil să le povestească tovarășilor săi apropiați fel de fel de întâmplări din viața lui particulară; hazlii, ciudate și provocatoare. Într-o zi, tiranul comunist are chef de vânătoare. Cum era iarnă, se îmbracă bine, își pune schiurile, își ia pușca și, după ce parcurge vreo treisprezece kilometri, vede, în fața lui, într-un copac, niște potârnichi.
Europa nu mai este azi doar o promisiune trăită cu anume emfază, ci și realitatea birocratizată, brăzdată de mișcări centrifuge și săracă în idei din ultimii ani. Starea ei nu se mai poate aborda cu speranța ameliorărilor pe care timpul le aduce.
Cu ani în urmă, luam act de noua criză europeană și anticipam că pentru Europa unită va fi viitor doar sub condiția revenirii la democrație (vezi A. Marga, The Destiny of Europe, Editura Academiei Române, București, 2012, pp.454-473). Evoluția ulterioară a confirmat opinia.
Aflându-mă într-o scurtă vizită la firma „Silvania Internaţional” din Lunca Ilvei, patronul acesteia, cunoscutul om de afaceri, domnul Emil Iugan, mi-a pus la dispoziţie câteva documente despre „Academia Artelor Tradiţionale din România” a domnului prof. dr. Corneliu Ioan Bucur.
Să vorbești despre libertate, când arunci un om în pușcărie pentru ideile sale, reprezintă o ipocrizie, precum ai susține că Arabia Saudită este un fanion al democrației. Și când lucrurile se petrec într-o țară ca Anglia, treaba e de natură să ne pună al naibii pe gânduri, asupra viitorului fiecăruia dintre noi, al omenirii în viitorul apropiat.
Încă de la început marele om de litere, G. Călinescu, de când vorbea de proiectul unei „Istorii a literaturii române”, 1936, îi scrie lui A. Rosetti, pe atunci director al Editurii Fundaţiei Regale pentru Literatură şi Artă, că doreşte de fapt o „Istorie critică a literaturii române”, adică o critică estetică a operei, dar şi una istorică. Asta a şi făcut.
Trec, în week-end-ul care tocmai a trecut, prin centrul vechi al noului oraș și, ca niciodată, oameni, oferindu-și produsele românești 150%, țărani, 175%, adică foarte ancorați în problemele agriculturii, îi invită pe trecători, pe toți, fără să aleagă, să servească din produsele lor, frumos pregătite și aranjate. Pe când în alte dăți stau acolo doar să vândă: cumperi, te servesc, nu, du-te mai departe, că nu-i regim de expoziție cu degustare. Și ... uitatul e gratis.
Actualitate