Opinii

La toate analizele din ultimii ani, România înregistrează un indicator dramatic: mărimea neobișnuită a emigrației. Este, proporțional,dacă nu chiar la modul absolut, cea mai mare emigrație dintr-o țară europeană în condiții de pace. În multe țărideja, imigrația dinspre România este dintre cele mai numeroase. Mai mult de jumătate dintre tinerii români, ne spun anchetele de opinie, doresc să părăsească țara. Aspirația cea mai profundă a multor liceeni este să facă studii în universitățidin afara României.

Referendumul pe problema familiei tradiționale (6-7 octombrie 2018) a căutat răspuns la întrebarea dacă se introduce sau nu în Constituțieprevederea că familia este compusă din bărbat și femeie. Rezultatul este cunoscut – puțin peste o cincime dintre cetățeni cu drept de vot s-au prezentat la urne. Este un succes al cuiva, o înfrângere a altcuiva? Nici una, nici alta! Este numai un test, pe care doar inițiatorul, „Coaliția pentru familie”, îl poate trece în cont. Rămân însămai multe întrebări pe care rezultatul referendumului le-a acutizat.

          Acum, pentru că s-a încheiat recoltatul strugurilor, „Hai să bem un tulburel”, vorba cântecului de pahar. Da, s-au cules strugurii de pe cele aproximativ 60 de hectare cultivate cu viţă-de-vie existente în prezent la Teaca, în condiţiile în care, până în decembrie 89 aici existau peste 350 de hectare cu această minunată cultură, adevărată minune vegetală socotită pe drept cuvânt simbol al fecundităţii şi sănătăţii.

Profesorul Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, este un cărturar român care-şi iubeşte ţara, conștient fiind de valorile ei. Este românul care vorbește cu durere despre trădările şi vânzările la care am fost şi suntem supuşi, care înţelege perfect profunzimile şi potențialul extraordinar al neamului românesc.

Dezaprobarea de către cetățeni a direcției în care merge țara, indicată de sondajele ultimei decade, nu mai surprinde pe nimeni. De altfel, se înmulțesc faptele care atestă deriva îngrijorătoare în care s-a ajuns.  Iată câteva exemple concludente.

         După plecarea soţiei mele în lumea cealaltă, mă vedeam singur, doar eu cu Dumnezeu. În luna iulie, a fost organizată lansarea cărţii mele – Dragoste în tranşee – şi am crezut că mă trezesc dintr-un vis dulce. Am fost primit cu aplauze, semne de dragoste, de aproape 100 de persoane, majoritatea tineri, chiar dacă pe majoritatea dintre ei nu-i cunosc. Trebuie să-i mulţumesc lui Bogdan Ivan, preşedintele Tineretului Social-Democrat, pentru care am o deosebită stimă.

Alocuțiune rostită de Prof. Univ. Dr. Mircea Gelu Buta[1]
cu ocazia dezvelirii și sfințirii monumentului dedicat eroilor din Bistrița,
decorați cu Ordinul Militar Mihai Viteazul
 
 

Oripilat de sfârșitul săptămânii trecute, mi-a fost greu să mă hotărăsc asupra unui titlu pentru articolul acesta. Alergam de la unul la altul: „Diaspora ca paravan”; sau: „Un bâlci zis patriotic”; sau: „Un hidos spectacol dâmbovițean în Anul Centenarului Marii Uniri”. Ori poate ar fi fost potivit ca aceste sintagme să alcătuiască împreună titlul. Ori să le dezvolt în câte o secvență autonomă.

                         Viaţa într-un scaun, la 90 de ani, nu este chiar o fericire. Dar dacă te cufunzi în tristeţi, e şi mai rău. Şi fiindcă în familia noastră s-a murit „cu capul sus”, adică s-a păstrat luciditatea până în ultima clipă, încerc să-mi compensez necazurile făcând activităţi care să mă relaxeze. Munca la bucătărie este o astfel de activitate, dar din tinereţe mă vizitează şi muzele, scrisul şi pictura mi-au adus de tânără şi unele satisfacţii.

          Schimbarea la faţă a lui Iisus este comentată, consemnată, sumar, în Biblie. Aici ni se spune că faţa lui Iisus s-a luminat, într-un fel ciudat, ceea ce a stârnit înfricoşarea ucenicilor ce l-au însoţit. Noi vă propunem o posibilă ipoteză. La drum.
          Acum, judecând omeneşte, dacă unui om i se luminează faţa, mai mult decât este obişnuit, aceasta să fie un motiv de înfricoşare?