Opinii

Recent am intrat în posesia unei felicitări primită de un apropiat odată cu tortul tradițional la împlinirea a zece ani de activitate într-o importantă universitate de pe continentul nord-american în care se aduc elogii activității desfășurate și se exprimă speranța unei colaborări fructoase în continuare cu prestigioasa instituție de nivel academic. Un act și un gest de apreciat, mai ales că la noi e mai puțin uzitat.

Celor care se întreabă ce au făcut greşit de au pierdut alegerile şi celor care se întreabă, dacă îi frământă o astfel de întrebare, ce au făcut de le-au câştigat, le ofer un răspuns: nu aţi făcut nimic în campania electorală din ceea ce ar fi putut duce la un astfel de rezultat. Tot lor le spun că au făcut de la Revoluţia din 89 începând şi până astăzi, o Românie în care oamenii cu greu îşi dorească să mai trăiască.

Ca unul ce este convins că lumea aceasta nu este lăsată de izbelişte cum credeau voltairienii –iertată-mi fie mărturisirea - spre mijloc de noiembrie, copleşit de cele ce se întâmplau, în smerenia şi nimicnicia mea am întrebat: „-Doamne, dat ne este oare să coborâm şi mai jos decât unde ne aflăm?”

De mai bine de o jumătate de an, un ONG (presupun) , numit „Asociația Prosocial Bistrița a adus în centrul orașului Beclean, între colțul parcului și piața mică un container (încă) alb pentru colectarea hainelor și încălțămintei „pe care nu le mai folosiți” se menționează, cu litere de o șchioapă pe burta obiectului (mare cât o jumătate de remorcă).
Toate bune și mărețe, mai cu seamă că sunt înșirate apoi două propoziții emfatice: „Promovăm solidaritatea și coeziunea socială”. Cu cine ? Cu milioanele de săraci ai acestei țări ?

Satul românesc, unanimul nostru înaintaş fără de nume. Uimitoare simbioză între el şi copilărie. Sat cu tainice aspecte, orizonturi şi structuri secrete, sesizate doar de copilărie, această poartă deschisă lui, satului.

Satul se aşează, că aşa vrea el, în jurul Bisericii, adică alături de Dumnezeu şi în jurul cimitirului, adică al morţilor.

Neamul românesc nu înseamnă sutele de baroni şi baronaşi nesătui, fuduli şi agramaţi împreună cu familiile lor de beizadele şi nici clasa politică putredă până-n măduva oaselor, în imensa ei majoritate, poporul român nu se caracterizează prin analfabetism politic şi moral, sau prin spirit de turmă, chiar dacă acestea sunt vizibile astăzi. Poporul român a rezistat, chiar cu aceste cancere pe el, datorită rădăcinilor sale profund creştine prinse în taina destinului său milenar.

Motto: Prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul! (folclor stradal)

În România 2014 - este un Vid cultural și o Impostură de masă. Și tot în România - muzeele țării sunt împărțite în muzee ale proștilor și prostiei și muzee ale înțelepților, deștepților.
Am auzit la radio că și în Scoția există un Muzeu al Proștilor de Ceară - ce face concurență Muzeului Figurilor de Ceară din Londra.

Știrea referendumului din Scoția s-a lăsat asupra unora ca fiind o intervenție cerească, pentru alții a venit ca o salvare de la rușine, iar pentru cei care se lasă ușor prinși în spirala tăcerii, ca o șansă de a înainta status quo-ul;bine este și așa.