Opinii

Acest adevăr, valabil de peste 100 de ani în Statele Unite ale Americii, l-a subliniat dl. Clinton într-un discurs, care m-a impresionat profund. De fapt, eu, care am fost în cursul anilor în SUA de 4 ori la congrese ştiinţifice, am constatat, la faţa locului, că nu există nici şcoli, nici universităţi în limba spaniolă sau ale indienilor, ci doar limba engleză, care e prezentă şi în biserici, alături de steagul ţării!

În scuarul din faţa blocului meu se adună pe bănci tineri şi tinerele care chiţcăie până după miezul nopţii. După chiote şi ţâpureli mă întreb adesea dacă nu cumva au loc violuri în crucea nopţii ? sau avorturi. Dar am şi o stupefacţie: cum le permit părinţii să ajungă acasa aşa de târziu
Dar la noi...

Îmi pun mereu aceste întrebări deoarece, căutând răspunsul la ele pot mai uşor şi mai sistematic să reconstitui anii care au trecut, să apreciez faptele, să-mi aduc aminte de persoanele pe care le-am întâlnit până acum şi care mi-au marcat într-un fel sau altul existenţa, să fac, în ultimă instanţă, un exerciţiu de memorie care nu mă costă nimic.

La o conferinţă de presă la Brăila, preşedintele Consiliului Judeţean, Gh. Bunea Stancu, iritat de întrebările unei ziariste de la o televiziune din Bucureşti, a folosit următoarele expresii la adresa jurnaliştilor, în general, şi a jurnalistei din capitală, în special, „Nişte obraznici, nişte neruşinaţi. Îi dau două picioare în gură.”

Dacă ai opri oamenii pe stradă în foarte ,foarte multe localităţi din România şi le-ai spune : “A murit Cicerone Ioniţoiu !” toţi ar zice “Dumnezeu să-l odihnească! “ căci suntem un popor cu credinţă în Dumnezeu apoi radicând din umeri s-ar îndrepta spre truda , greutatea sau bucuria zilei . Prea puţini însă ar realiza cât a pierdut România prin moartea acestui luptător pentru dreptate ,pentru adevăr .Prea puţini deoarece cei care l-au cunoscut ,cei care au citit ceva scris de el sunt prea puţini .

Domniei sale acad. prof. dr. Marius Sala, directorul Institutului de Lingvistică „Rosetti – Iordan”, Bucureşti, Calea 13 Septembrie, nr. 13

Numai că nu e mama lui Coşbuc (din faimoasa lui poezie); pentru mama Florica Pleş cel care nu mai vine se numeşte Mihai şi la 40 de ani, în 1999, el a plecat definitiv de pe pământ.

Urmăresc cu deosebit interes comunicările dv. excelent documentate despre istoria României. Aşa şi în 24.01.2014, la emisiunea (ora 16, TVR 2) moderată de dv., cu invitaţii: doi academicieni, Dan Berindei, Răzvan Teodorescu şi prof. dr. Filitti. Sper că au văzut-o cât mai mulţi români.

În cei mai simpli termeni, rolul unui stat este de a asigura bunăstarea cetățenilor. Orice argument la contrariu este nu doar iresponsabil, este nelegiuit și profund neconstituțional. Statul român ar trebui să fie alcătuit din instituții și agenții care să acționeze cu profesionalism și dedicație spre un scop comun: cel de a duce la bunăstarea generală a societății, pe care să o apere la orice cost. Măsura acestei bunăstări este cuantificabilă.